opțiuni
  • info

15 definiții pentru lustrui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUSTRUI, lustruiesc, vb. IV. Tranz. A da lustru1 (prin frecare), a face să lucească, să sclipească suprafața unui obiect. ◊ Mașină de lustruit = mașină pentru lustruirea mecanizată a pieilor. Piatră de lustruit = piatră de fildeș, de agat sau de onix, de forma unei lopățele sau a unui pinten, prevăzută cu un mâner de lemn, care servește la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la cărți și la reviste. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) găti, a (se) ferchezui; p. ext. a (se) pune într-o lumină favorabilă; a (se) lăuda. – Lustru1 + suf. -ui.

LUSTRUI, lustruiesc, vb. IV. Tranz. A da lustru1 (prin frecare), a face să lucească, să sclipească suprafața unui obiect. ◊ Mașină de lustruit = mașină pentru lustruirea mecanizată a pieilor. Piatră de lustruit = piatră de fildeș, de agat sau de onix, de forma unei lopățele sau a unui pinten, prevăzută cu un mâner de lemn, care servește la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la cărți și la reviste. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) găti, a (se) ferchezui; p. ext. a (se) pune într-o lumină favorabilă; a (se) lăuda. – Lustru1 + suf. -ui.

lustrui [At: POLIZU / V: (îvr) ~ului / Pzi: ~esc / E: lustru2 + -ui] 1 vt A da lustru2 (1) prin frecare unui obiect Si: a șlefui, (îvr) a lustra. 2-3 vtr (D. oameni) A (se) ferchezui. 4-5 vtr (Pex) A (se) pune într-o lumină favorabilă Si: a (se) lăuda.

LUSTRUI, lustruiesc, vb. IV. Tranz. A da lustru, a face să lucească suprafața unui lucru. A lustrui mobila. ▭ Darabanii își lustruiră curelele. SADOVEANU, O. VII 68. ♦ Refl. Fig. A se pune într-o lumină favorabilă; a se făli, a se lăuda. Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el Sub a numelui tău umbră. EMINESCU, O. I 134.

A LUSTRUI ~iesc tranz. (obiecte, suprafețe) A supune unor operații speciale (frecare, poleire, șlefuire etc.) pentru a da lustru. ~ o mobilă. /lustru + suf. ~ui

A SE LUSTRUI mă ~iesc intranz. 1) A se găti manifestând o deosebită grijă pentru aspectul exterior. 2) fig. A-și atribui calități, merite, etalându-le; a se prezenta într-o lumină foarte favorabilă; a se lăuda. /lustru + suf. ~ui

lustruì v. a da lustru, a polei.

lustrului v vz lustrui

lustruĭésc v. tr. (d. lustru). Daŭ lustru: a lustrui ghetele (dacă e cu vax, se poate zice a văxui), parchetu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lustrui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lustruiesc, 3 sg. lustruiește, imperf. 1 lustruiam; conj. prez. 1 sg. să lustruiesc, 3 să lustruiască

lustrui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lustruiesc, imperf. 3 sg. lustruia; conj. prez. 3 să lustruiască

lustrui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lustruiesc, imperf. 3 sg. lustruia; conj. prez. 3 sg. și pl. lustruiască

lustrui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lustruiesc, conj. lustruiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LUSTRUI vb. 1. a fățui. (A ~ un obiect.) 2. v. șlefui. 3. a face, a văcsui, (Bucov.) a puțui, (prin Transilv. și nordul Munt.) a puțului. (A ~ cuiva încălțămintea.)

LUSTRUI vb. 1. a fățui. (A ~ un obiect.) 2. a șlefui, (înv. și reg.) a sclivisi. (A ~ un metal.) 3. a face, a văcsui, (Bucov.) a puțui, (prin Transilv. și nordul Munt.) a puțului. (A ~ cuiva încălțămintea.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

fabrica de tuns ouă / de împins vagoane și lustruit tampoane expr. (glum.) loc inexistent; nicăieri.

Intrare: lustrui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lustrui
  • lustruire
  • lustruit
  • lustruitu‑
  • lustruind
  • lustruindu‑
 singular plural
  • lustruiește
  • lustruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lustruiesc
 (să)
  • lustruiesc
  • lustruiam
  • lustruii
  • lustruisem
a II-a (tu)
  • lustruiești
 (să)
  • lustruiești
  • lustruiai
  • lustruiși
  • lustruiseși
a III-a (el, ea)
  • lustruiește
 (să)
  • lustruiască
  • lustruia
  • lustrui
  • lustruise
plural I (noi)
  • lustruim
 (să)
  • lustruim
  • lustruiam
  • lustruirăm
  • lustruiserăm
  • lustruisem
a II-a (voi)
  • lustruiți
 (să)
  • lustruiți
  • lustruiați
  • lustruirăți
  • lustruiserăți
  • lustruiseți
a III-a (ei, ele)
  • lustruiesc
 (să)
  • lustruiască
  • lustruiau
  • lustruiră
  • lustruiseră
lustrului
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lustrui, lustruiescverb

  • 1. A da lustru (prin frecare), a face să lucească, să sclipească suprafața unui obiect. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A lustrui mobila. DLRLC
    • format_quote Darabanii își lustruiră curelele. SADOVEANU, O. VII 68. DLRLC
    • 1.1. Mașină de lustruit = mașină pentru lustruirea mecanizată a pieilor. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Piatră de lustruit = piatră de fildeș, de agat sau de onix, de forma unei lopățele sau a unui pinten, prevăzută cu un mâner de lemn, care servește la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la cărți și la reviste. DEX '09 DEX '98
    • 1.3. tranzitiv reflexiv figurat A (se) găti, a (se) ferchezui. DEX '09 DEX '98
      sinonime: ferchezui găti
      • 1.3.1. prin extensiune A (se) pune într-o lumină favorabilă; a (se) lăuda. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: făli lăuda
        • format_quote Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el Sub a numelui tău umbră. EMINESCU, O. I 134. DLRLC
etimologie:
  • Lustru + -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.