opțiuni
  • info

17 definiții pentru lăfăi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂFĂI, lăfăiesc, vb. IV. Refl. 1. A sta comod pe ceva sau undeva, întinzându-și corpul în voie. 2. A trăi comod, în belșug; a huzuri, a se desfăta. [Prez. ind. și: lăfăi] – Din magh. leffenni „a bălăbăni, a atârna”.

LĂFĂI, lăfăiesc, vb. IV. Refl. 1. A sta comod pe ceva sau undeva, întinzându-și corpul în voie. 2. A trăi comod, în belșug; a huzuri, a se desfăta. [Prez. ind. și: lăfăi] – Din magh. leffenni „a bălăbăni, a atârna”.

lăfăi2 vi [At: DLR ms / Pzi: ~esc / E: laf + -ăi] (Îvr) 1 A pălăvrăgi. 2 A se lăuda.

lăfăi1 vr [At: GANE, N. III, 59 / V: (cscj) ~ia, (reg) ~foi / Pzi: lăfăi, (înv) ~esc / E: mg leffenni] 1 (D. oameni) A sta comod, întinzîndu-și corpul în voie Si: (reg) a răscăbăia. 2 A trăi în belșug Si: a huzuri. 3 (Udp „cu”) A petrece. 4 (Rar) A se simți bine.

LĂFĂI, lăfăiesc și lăfăi, vb. IV. Refl. A sta comod, a-și întinde corpul în voie fără a se sinchisi de alții, p. ext. a trăi în belșug, a petrece în voie, a huzuri, a se desfăta. Voi să vă lăfăiți și să huzuriți de căldură, iară eu să crap de frig. CREANGĂ, P. 252. Avea... ogradă încăpătoare în care se lăfăiau sumedenie de gobăi. CONTEMPORANUL, V 97. ◊ Fig. Nemaisfiindu-se să-și lase bucuria să i se lăfăie pe fața lucie de nădușeală, arătă într-acolo cu amîndouă mîinile. GALAN, Z. R. 213.

A SE LĂFĂI mă ~iesc intranz. 1) A sta comod, întinzându-și corpul în voie. 2) A trăi din belșug și fără griji; a huzuri. /<ung. leffenni

lăfăì v. Mold. a ședea întins cu ifos: se lăfăe pe o canapea. [Ceh. LAHATI, a culca].

lăfăĭ și -ĭésc (mă) v. refl. (cp. cu nsl. lâjhati se, a hoĭnări). Iron. Șed întins (tologit, trîntit): sătulu se lăfăĭa pe canapea. Fig. Mă răsfăț: a te lăfăi în parale.

lăfăia v vz lăfăi1

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lăfăi (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă lăfăi, 3 sg. se lăfăie, imperf. 1 sg. mă lăfăiam; conj. prez. 1 sg. să mă lăfăi, 3 să se lăfăie; imper. 2 sg. afirm. lăfăie-te; ger. lăfăindu-mă

!lăfăi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se lăfăie, imperf. 3 sg. se lăfăia; conj. prez. 3 să se lăfăie

lăfăi vb., ind. prez. 1 sg. lăfăiesc/lăfăi, imperf. 3 sg. lăfăia; conj. prez. 3 sg. și pl. lăfăiască/lăfăie

lăfăi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăfăiesc, conj. lăfăiască)

lăfăesc, -ăiască 3 conj., -ăiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LĂFĂI vb. 1. a se răsfăța, (înv. și reg.) a se proslăvi. (Se ~ pe cuptor.) 2. v. huzuri.

lăfăi vb. IV. refl. (despre oameni) I 1 <înv. și reg.> a se proslăvi, <reg.> a fălărăni, a se hârjoli, <fig.> a se răsfața. Se lăfăie în pat până la prânz. 2 a huzuri, a se răsfăța, <fig.> a se îmbuiba, a înota, <fig.; fam.> a împărăți. A fost un om norocos pentru că toată viața s-a lăfăit în belșug, bucurii și confort. 3 (pop.; cu determ. introduse cu prep. „cu”) v. Bucura. Delecta. Desfăta. Petrece. II (fam.; de obicei cu determ. introduse prin prep. „cu”) v. Făli. Fuduli. Lăuda. Mândri.

LĂFĂI vb. 1. a se răsfăța, (înv. și reg.) a se proslăvi. (Se ~ pe cuptor.) 2. a huzuri. (Se ~ în belșug.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lăfăi, lăfăiesc, vb. refl. – A se răsfăța, a huzuri. – Din magh. leffenni „a atârna” (DEX).

Intrare: lăfăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lăfăi
  • lăfăire
  • lăfăit
  • lăfăitu‑
  • lăfăind
  • lăfăindu‑
 singular plural
  • lăfăie
  • lăfăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lăfăi
 (să)
  • lăfăi
  • lăfăiam
  • lăfăii
  • lăfăisem
a II-a (tu)
  • lăfăi
 (să)
  • lăfăi
  • lăfăiai
  • lăfăiși
  • lăfăiseși
a III-a (el, ea)
  • lăfăie
 (să)
  • lăfăie
  • lăfăia
  • lăfăi
  • lăfăise
plural I (noi)
  • lăfăim
 (să)
  • lăfăim
  • lăfăiam
  • lăfăirăm
  • lăfăiserăm
  • lăfăisem
a II-a (voi)
  • lăfăiți
 (să)
  • lăfăiți
  • lăfăiați
  • lăfăirăți
  • lăfăiserăți
  • lăfăiseți
a III-a (ei, ele)
  • lăfăie
 (să)
  • lăfăie
  • lăfăiau
  • lăfăiră
  • lăfăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lăfăi
  • lăfăire
  • lăfăit
  • lăfăitu‑
  • lăfăind
  • lăfăindu‑
 singular plural
  • lăfăiește
  • lăfăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lăfăiesc
 (să)
  • lăfăiesc
  • lăfăiam
  • lăfăii
  • lăfăisem
a II-a (tu)
  • lăfăiești
 (să)
  • lăfăiești
  • lăfăiai
  • lăfăiși
  • lăfăiseși
a III-a (el, ea)
  • lăfăiește
 (să)
  • lăfăiască
  • lăfăia
  • lăfăi
  • lăfăise
plural I (noi)
  • lăfăim
 (să)
  • lăfăim
  • lăfăiam
  • lăfăirăm
  • lăfăiserăm
  • lăfăisem
a II-a (voi)
  • lăfăiți
 (să)
  • lăfăiți
  • lăfăiați
  • lăfăirăți
  • lăfăiserăți
  • lăfăiseți
a III-a (ei, ele)
  • lăfăiesc
 (să)
  • lăfăiască
  • lăfăiau
  • lăfăiră
  • lăfăiseră
lăfăia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lăfăi, lăfăiverb

  • 1. A sta comod pe ceva sau undeva, întinzându-și corpul în voie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Voi să vă lăfăiți și să huzuriți de căldură, iară eu să crap de frig. CREANGĂ, P. 252. DLRLC
    • format_quote figurat Nemaisfiindu-se să-și lase bucuria să i se lăfăie pe fața lucie de nădușeală, arătă într-acolo cu amîndouă mîinile. GALAN, Z. R. 213. DLRLC
  • 2. A trăi comod, în belșug; a se desfăta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: desfăta huzuri
    • format_quote Avea... ogradă încăpătoare în care se lăfăiau sumedenie de gobăi. CONTEMPORANUL, V 97. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.