LĂTURAȘ, -Ă, lăturași, -e, adj. 1. (Înv.; despre cai; adesea substantivat) Înhămat în afara hulubelor, la dreapta sau la stânga cailor dintre hulube. 2. (Rar) Lăturalnic, dosnic. – Latură + suf. -aș.

lăturaș, ~ă [At: (a. 1750) URICARIUL I, 54/4 / Pl: ~i, ~e / E: latură + -aș] 1-2 a Lăturălnic (1-2). 3 a (D. drumuri, străzi etc.) Izolat. 4 a Care se găsește alături de ceva Si: alăturat, învecinat, (reg) megieș. 5 a (Buc; îs) Zilele cele ~e Interval de timp dintre 12 și 24 martie care urmează perioadei numite „Zilele Babelor”. 6-7 sm, a (Reg; șîs dinte ~) (Fiecare dintre dinții incisivi ai calului) care sunt așezați în dreapta și în stânga mijlocașilor. 8-9 sm, a (Cal) înhămat în afara hulubelor, lângă ceilalți doi cai Si: alăturaș, (reg) prăștiaș, (reg) prăștier, (îrg) lăturean (5-6). 10-11 sm, a (Înv; șîs om ~) (Țăran) care este venit din alte locuri și stabilit la marginea unui sat, având îndatoriri și drepturi diferite de cele ale locuitorilor de baștină. 12 sm (Înv) Locuitor dintr-o așezare alăturată Si: alăturaș, lătnocan, megieș, vecin. 13 sn (Înv) Persoană străină de o localitate. 14 sm (Mol; înv) Persoană care lucrează în ocnele de sare, însărcinată mai ales să care poveri. 15-16 sm, a (Îvr; d. rude sau grade de rudenie) Colateral. 17 sm Obiect sau parte a unui obiect care se află, se pune etc. pe o latură. 18 sm (Mol) Drug pus de-a curmezișul lăturarilor¹ (4) la carele care se încarcă cu grâne sau cu fân. 19 sf (Mol) Fiecare dintre cele două brațe ale alergătoarei la războiul de țesut Si: fofează. 20 sm Lemn pus pe marginea ulucului pentru a nu permite buștenilor să sară în lături. 21 sn (Reg) Fiecare dintre cei doi drugi laterali ai unei scări Si: carâmb. 22 sn (Reg) Lătunoaie (4). 23 sn (Mol; Buc) Nimfă a unei specii de țânțari.

LĂTURAȘ, -Ă, lăturași, -e, adj. 1. (Despre cai; adesea substantivat) Înhămat în afara hulubelor, la dreapta sau la stânga cailor dintre hulube. 2. (Rar) Lăturalnic, dosnic. – Latură + suf. -aș.

LĂTURAȘ, -Ă, lăturași, -e, adj. 1. (Despre cai) Înhămat în afara hulubelor, la dreapta sau la stînga cailor dintre hulube. ◊ (Substantivat) Căruța fugi înainte la vale cu trei cai... și cu poștașul aninat ca un scai de coama lăturașului. ALECSANDRI, O. P. 259. 2. (Rar) Lăturalnic, dosnic. Dintr-o potecă lăturașă, ascunsă în pădure, izbucni în drumul mare o brișculiță. ODOBESCU, S. I 384. – Variantă: alăturaș, -ă adj.

lăturaș a. 1. alăturat: cal lăturaș; 2. învecinat.

lăturáș, -ă adj. și s. (d. lature). Lateral: cal lăturaș (la praștie, în ceatlăŭ saŭ în stînga alăturĭ de șeŭaș), uliță lăturașă, rudă lăturașă. Adjacent, limitrof.

ALĂTURAȘ, -Ă adj. v. lăturaș.

lăturaș (înv.) adj. m., s. m., pl. lăturași; adj. f. lăturașă, art. lăturașa, pl. lăturașe

lăturaș (înv.) adj. m., s. m., pl. lăturași; adj. f. lăturașă, art. lăturașa, pl. lăturașe

lăturaș adj. m., s. m., pl. lăturași; f. sg. lăturașă, pl. lăturașe

lăturaș, pl. lăturași, f. lăturașă, pl. lăturașe

LĂTURAȘ adj. v. ascuns, dosit, dosnic, ferit, izolat, lăturalnic, retras, singuratic, tainic, tăinuit.

lăturaș, -ă adj., s.m., s.n. I adj. 1 (despre zone, terenuri, construcții etc.) lateral, lăturalnic, limitrof, mărginaș, <reg.> mărginos. 2 (în opoz. cu „distanțat”, „îndepărtat”; despre terenuri, clădiri, localități etc.) adiacent, alăturat, apropiat, contiguu, învecinat, vecin, <înv.> sinoriaș. Locurile lor de casă sunt lăturașe. 3 (rar; despre elemente de construcție, locuri, încăperi etc.) v. Ascuns². Discret. Dosnic. Ferit. Izolat. Lăturalnic. Retras. Secret². Singuratic. Tainic. Tăinuit. 4 (pop.; despre drumuri, străzi etc.) v. Izolat. Lateral. Lăturalnic. 5 (înv.; despre rude, grade de rudenie etc.) v. Colateral. Lateral. II s.m. 1 (zool.) <pop.> cal de praștie, <înv. și reg.> prăștiaș, <reg.> cetlăiaș, lugău, prăștier. Lăturașul este calul înhămat în afara hulubelor, la dreapta sau la stânga cailor de lângă oiște. 2 (astăzi rar) v. Vecin. 3 (înv. și reg.) v. Mărginaș. III (reg.) 1 s.m. (la car sau la căruță) <reg.> înaintaș, lăturar, lăturință, lung, lungiș, rudă². 2 s.m. (plut.) <reg.> argea, podijdiță. Lăturașii se pun la marginea jgheabului de transportat buștenii. 3 s.n. (tehn.; la alergătoarea de urzit) v. Cotoc. Fofează. 4 s.m. v. Lătunoaie (v. lătunoi).

lăturaș adj. v. ASCUNS. DOSIT. DOSNIC. FERIT. IZOLAT. LĂTURALNIC. RETRAS. SINGURATIC. TAINIC. TĂINUIT.

lăturaș adj. n. v. plagal.