4 definiții pentru mănunchiare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mănunchiare sf [At: COSTINESCU / V: (Reg) ~uchi~ / Pl: ~ieri / E: mănuchia] (Rar) 1-5 Legare, strângere în mănunchi (1, 2, 4, 5, 9). 6 Fixare a unui mâner la un obiect.
mănuchiare sf vz mănunchiare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂNUNCHIÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a m ă n u n c h i a. Cf. COSTINESCU, TDRG. - Și: (regional) mănuchiáre s. f. COSTINESCU. – V. mănunchia.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂNUCHIARE s. f. v. mănunchiare.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mănunchiare
mănuchiare
| substantiv feminin (F115) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mănunchiare
| substantiv feminin (F115) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||