mătrună sf [At: PANȚU, PL. / V: mat~ / Pl: ~ne / E: srb matruna] (Bot; Ban) Talpa-ursului (Achanthus longifolius).

matrună sf vz mătrună

motroană sf vz motrună

motrúnă f., pl. e (lat. matrona, cocoană, de unde s’a făcut *mătrună, apoĭ motrună. Cp. cu bună, cunună). Mold. Fam. Femeĭe prea îmbrobodită. Adj. Pere și prune motrune, un fel de pere și de prune albe maĭ marĭ. Și ca masc.: un prun motrun. (Cp. cu mere domneștĭ, pere pergamute, fasole cocoane). – În nord motróĭnă. V. încotoșmănez și mironosiță.

mătrună (-ne), s. f. – (Banat) Talpa-ursului (Acanthus longifolius). Sb. matrun „colică” (Tiktin).

MĂTRUNĂ s. f. (Bot. ; prin Ban.) Talpa-ursului (Acanthus longifolius). PANȚU, PL., cf. CADE. După credința poporului matruna purtată cu sine ferește și apără pe om de toate relele. PANȚU, PL. 293, cf. com. din PĂDURENI-TIMIȘOARA. - Pl.: mătrune. – Și: matrúnă s. f. – Din scr. matruna.

MATRÚNĂ s. f. v. mătrună.