MALEABIL, -Ă, maleabili, -e, adj. 1. (Despre metale) Care poate fi întins în foi subțiri la o temperatură inferioară aceleia de topire; (despre alte materiale) care poate fi ușor modelat. 2. Fig. (Despre oameni, despre caracterul lor etc.) Care se adaptează ușor; adaptabil, docil. [Pr.: -le-a-] – Din fr. malléable.

maleabil, ~ă a [At: NEGULICI / P: ~le-a~ / Pl: ~i, ~e / E: fr malléable] 1 (D. materii) Care poate fi ușor modelat. 2 (Spc; d. metale) Care poate fi întins în foi subțiri, la o temperatură inferioară celei de topire. 3 (Fig; d. oameni și caracterul lor) Care se adaptează ușor la împrejurări Si: conciliant, docil, mlădios (7). corectat(ă)

MALEABIL, -Ă, maleabili, -e, adj. 1. (Despre metale) Care poate fi întins în foi subțiri la temperatură inferioară aceleia de topire; (despre alte materiale) care poate fi ușor modelat. 2. Fig. (Despre oameni, despre caracterul lor etc.) Care se adaptează ușor; adaptabil, mlădios, docil. [Pr.: -le-a-] – Din fr. malléable.

MALEABIL, -Ă, maleabili, -e, adj. (Despre metale) Care poate fi întins în foi subțiri (cu ajutorul ciocanului sau al laminorului) la o temperatură inferioară aceleia de topire. ◊ Fig. (Despre oameni, despre caracterul lor) Care se adaptează ușor la împrejurări, lipsit de fermitate; mlădios; docil. Pronunțat: -le-a-.

MALEABIL, -Ă adj. 1. (Despre metale, aliaje) Care poate fi prelucrat în foi subțiri prin ciocănire sau laminare. 2. (Fig.) Mlădios, suplu. ♦ Adaptabil; docil. [Pron. -le-a-. / < fr. malléable, cf. lat. malleus – ciocan].

MALEABIL, -Ă adj. 1. (despre metale) care poate fi prelucrat în foi subțiri prin ciocănire sau laminare; (despre alte materiale) care poate fi ușor modelat. 2. (fig.) mlădios, suplu. ◊ (despre oameni) adaptabil; docil. (< fr. malléable)

MALEABIL ~ă (~i, ~e) 1) (despre metale) Care poate fi transformat în foi subțiri prin forjare sau laminare. 2) Care poate fi modelat cu facilitate; în stare să fie prelucrat ușor. 3) (despre persoane) Care se adaptează ușor la situație. [Sil. -le-a-] /<fr. malléable

maleabil a. 1. ce se poate întinde cu ciocanul în foi subțiri; 2. fig. mlădios, docil: un caracter maleabil.

*maleábil, -ă adj. (fr. malléable, d. lat. malleare, a bate cu cĭocanu, cu maĭu). Fiz. Care se poate supția bătîndu-l cu cĭocanu saŭ trecîndu-l pin laminator: metal maleabil. Fig. Care se poate modela cum vreĭ, care cedează: caracter maleabil.

maleabil (desp. -le-a-) adj. m., pl. maleabili; f. maleabilă, pl. maleabile

maleabil (-le-a-) adj. m., pl. maleabili; f. maleabilă, pl. maleabile

maleabil adj. m. (sil. -le-a-), pl. maleabili; f. sg. maleabilă, pl. maleabile

maleabil (e-a)

maleabil.

MALEABIL adj. v. adaptabil.

MALEABIL adj. (rar) modelabil. (Un material ~.)

MALEABIL adj. (rar) modelabil. (Un material ~.)

maleabil adj. v. ADAPTABIL.

Maleabil ≠ neelastic, nemaleabil, neflexibil, rigid

MALEABIL, -Ă adj. 1. (Despre materii) Care poate fi ușor modelat; s p e c. (despre metale) care poate fi întins în foi subțiri, la o temperatură inferioară aceleia de topire. Cf. NEGULICI. Metalele nu sînt tot una de ductile și maleabile. MARIN, PR. I, 215/31, cf. PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. Unele metale sau aliaje, fiind foarte maleabile, se pot forja la rece. IOANOVICI, TEHN. 110, cf. 45, 60. 2 valțuri de oțel cu dinți puternici de fontă maleabilă. IONESCU-MUSCEL, FIL. 414. Metalele sînt maleabile și ductile, adică se pot reduce în foi și trage în fire subțiri. MACAROVICI, CH. 333. F i g. Una din cele mai maleabile c.alități ale spațiului e reversibilitatea. RALEA, S. T. III, 47. 2. F i g. (Despre oameni și despre caracterul lor) Care se adaptează ușor la împrejurări; mlădios, docil. Spiritul omului este maleabil numai în junețe. NEGULICI. E maleabil, e delicat, e dulce cum nu vă puteți închipui. VLAHUȚĂ, ap. CADE, cf. ȘĂINEANU, D. U., BL VII, 41, STANCU, R. A. IV, 363. - Pronunțat: -le-a-. - Pl.: maleabili, -e. – Din fr. malléable.