MANUAL, -Ă, manuali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Carte care cuprinde noțiunile de bază ale unei științe, ale unei arte sau ale unei îndeletniciri practice; spec. carte de școală. 2. Adj. Care este făcut cu mâna; de mână. ♦ (Despre îndeletniciri, ocupații, profesii) Care se efectuează prin muncă fizică. 3. Adj. (Despre oameni) Care execută lucrări de mână; p. ext. care lucrează cu mâinile. [Pr.: -nu-al] – Din fr. manuel. Cf. lat. manualis, it. manuale.

manual, ~ă [At: CR (1829), 120²/31 / V: (îvr) mân~ / P: ~nu-al / Pl: ~i, ~e / E: fr manuel cf lat manualis, it manuale] 1 sn Carte care cuprinde noțiunile de bază ale unei anumite discipline. 2 sn (Spc) Carte de școală. 3 sn (Înv; Mol) Condicuță pentru personalul casnic. 4 sn Claviatură a orgii. 5 a Care se execută cu mâna. 6 a (D. îndeletniciri, ocupații, profesiuni) Care se efectuează prin muncă fizică. 7 a (D. îndeletniciri, ocupații, profesiuni) Care se efectuează cu unelte rudimentare. 8 a (D. oameni) Care execută lucrări de mână. 9 a (D. oameni) Care lucrează cu mâinile.

MANUAL, -Ă, manuali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Carte care cuprinde noțiunile de bază ale unei științe, ale unei arte sau ale unei îndeletniciri practice; spec. carte de școală. 2. Adj. Care este făcut cu mâna; de mână. ♦ (Despre îndeletniciri, ocupații, profesiuni) Care se efectuează prin muncă fizică. 3. Adj. (Despre oameni) Care execută lucrări de mână; p. ext. care lucrează cu mâinile. [Pr.: -nu-al] – Din fr. manuel. Cf. lat. manualis, it. manuale.

MANUAL², -Ă, manuali, -e, adj. 1. Făcut, lucrat cu mîna (nu cu mașina); de mînă. Lucru manual. 2. (Despre muncitori, în opoziție cu intelectual) Care lucrează mai mult cu mîinile.

MANUAL, -Ă adj. 1. De mînă, făcut cu mîna. 2. Care muncește cu mîinile. [Pron. -nu-al. / < lat. manualis].

MANUAL, -Ă I. adj. 1. de mână, făcut cu mâna. 2. care muncește cu mâinile. II. s. n. 1. carte de școală care conține o prezentare succintă a noțiunilor unei discipline. 2. claviatură, ansamblu al claviaturilor la instrumentele cu taste (orgă, clavecin), la care se cântă cu mâinile. (< fr. manuel, lat. manualis, it. manuale)

MANUAL¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care se efectuează cu mâna; făcut cu mâna. Proces ~. 2) Care lucrează cu mâinile. Lucrător ~. [Sil. -nu-al] /<fr. manuel

manual a. făcut cu mâna: lucru manual. ║ n. carte ce conține în prescurtare substanța unui lung tractat.

*manuál, -ă adj. (fr. manuel, d. lat. manualis, d. manus, mînă; lat. it. manuale, carte de buzunar, de unde și ngr. manuáli, sfeșnic de biserică). Care se face cu mîna: lucru manual. S. n., pl. e. Carte care, supt un volum mic, cuprinde noțiunile esențiale uneĭ științe orĭ arte: manual de filologie. Est. Condicuță p. servitorĭ. Adv. Cu mîna: lucrurĭ făcute manual.

manual¹ (desp. -nu-al) adj. m., pl. manuali; f. manuală, pl. manuale

manual¹ (-nu-al) adj. m., pl. manuali; f. manuală, pl. manuale

manual adj. m. (sil. -nu-al), pl. manuali; f. sg. manuală, pl. manuale

MANUAL adj. v. fizic.

MANUAL adj. fizic, (înv.) mecanicesc. (Muncă ~.)

lucru manual expr. (glum.) onanie, masturbare.

MANUAL, -Ă s. n., adj. I. S. n. 1. Carte care cuprinde noțiunile de bază ale unei anumite descipline; s p e c. carte de școală. Manual întreg pentru meșterul ce lucrează ferul. CR (1829), 120²/31. Manual de patriotism (a. 1829). BV III, 631, cf. NEGULICI, STAMATI, D. Manualul de față este un rezumat scurt al prelegerilor asupra logicei ținute la Universitatea din Iași. MAIORESCU, L. 3, cf. id. CR. I, 42, II, 133, 370. Ai voit, amice. . . să citesc eu, în manuscript, cartea românească ce tu ai compus sub titlul de „Manualul vînătorului”. ODOBESCU, S. III, 9, cf. 12, IORGA, L. II, 322. Am dormit buștean. . . pînă în vărsatul zorilor, cînd am mai răscolit măsluitele manuale. CIAUȘANU, R. SCUT. 15. Face pregătiri excesive în vederea cursului, căutând să alcătuiască singur un manual de logică ce lipsea. CĂLINESCU, E. 253. Manualul didactic este un ajutor prețios nu numai pentru elevi, ci și pentru profesor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2759. Ion Creangă, autor al. . . celor mai bune manuale școlare din timpul său. V. ROM. septembrie 1954, 188. 2. (Învechit, prin Mold.) Condicuță (pentru personalul casnic). Cf. DDRF, SCRIBAN, D. 3. Claviatura orgii. Cf. LM, TIM. POPOVICI, D. M. II. Adj. 1. Care se execută cu mîna. O cercetare manuală (cu mîinile) a organelor femeiești. FĂTU, M. 41/11. ♦ (Despre îndeletniciri omenești, ocupații, profesiuni, în opoziție cu intelectual) Care se efectuează prin muncă fizică; care se efectuează cu unelte rudimentare. Ocupațiuni manuale. MAN. SĂNĂT. 309/25. Un mic curs practic. . . pentru a se deprinde [elevele] la toate ghibăciile manuale. CALENDAR (1853), 93/3, cf. IOANOVICI, TEHN. 112. Nu mă simt dotat pentru știință!. . . Prefer o muncă manuală. CĂLINESCU, S. 706. 2. (Despre oameni) Care execută lucrări de mînă; p. e x t. care lucrează cu mîinile. Muncitori manuali. – Pronunțat -nu-al. – Pl.: manuali, -e. – Și: (învechit, rar) mînuál, -ă s. n., adj. PONTBRIANT, D. – Din fr. manuel. Cf. lat. manualis, it. manuale. – Mînual: prin apropiere de mână.