marginal, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: măr~ / Pl: ~i, ~e / E: fr marginal] 1 (Liv) Care se află la margine. 2 (Spc; d. note, glose, comentarii) Care este făcut pe marginea unui text tipărit sau a unui manuscris. 3 (Pex; d. chestiuni, probleme, idei) Secundar.

MARGINAL, -Ă, marginali, -e, adj. Care se află la margine; (despre o notă, un comentariu etc.) care e scris pe marginea unui text tipărit sau manuscris. ♦ (Despre o problemă, o propunere etc.) Secundar.

MARGINAL, -Ă adj. 1. De margine; scris pe marginea unui text. 2. Secundar. [Cf. fr. marginal, it. marginale].

MARGINAL, -Ă adj. 1. de margine; scris pe marginea unui text. 2. (fig.) lăturalnic, secundar. (< fr. marginal)

MARGINAL ~ă (~i, ~e) 1) Care se află la margine; situat la margine. 2) (despre note, observații, comentarii) Care este scris pe marginea unui text tipărit sau a unui manuscris; realizat pe marginea unui text tipărit sau a unui manuscris. 3) Care este mai puțin important; de importanță minoră; secundar. /<fr. marginal

marginal a. scris sau tipărit pe de margini: note marginale.

*marginál, -ă adj. (fr. marginal, it. marginale, d. lat. margo, márginis, margine). Pus la margine: note marginale (la cărțĭ), petre marginale (la trotuare).

mărginal, ~ă a vz marginal

marginal adj. m., pl. marginali; f. marginală, pl. marginale

marginal adj. m., pl. marginali; f. marginală, pl. marginale

marginal adj. m., pl. marginali; f. sg. marginală, pl. marginale

MARGINAL adj. 1. v. periferic. (Zonă ~.) 2. v. secundar.

MARGINAL adj. 1. periferic. (Zonă ~.) 2. colateral, lăturalnic, minor, neimportant, neînsemnat, secundar, (rar) lateral, (fig.) periferic. (O problemă ~.)

Marginal ≠ central

MARGINÁL, -Ă (< fr.) adj. 1. Care se află la margine; spec. scris pe marginea unui text manuscris sau tipărit. ♦ Fig. (Despre probleme, situații etc.) Secundar, fără importanță. 2. (EC. Pol.) Analiză m. = tehnică de analiză a modificării unei variabile dependente cauzată de modificarea unei variabile independente (de ex. costul m. este costul suplimentar necesar pentru a asigura creșterea cu o unitate a volumului producției față de un nivel predeterminat al acestuia).

MARGINAL, -Ă adj. (Livresc) Care se află la margine; s p e c. (despre note, glose, comentarii) care este făcut pe marginea unui text tipărit sau a unui manuscris. Cf. NEGULICI, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF. Se spune . . . după tradiție sau vreo notă marginală, nelămurită, că Ștefan a luat pe „doamna Voichița, fata Radului vodă”. IORGA, T. II, 567. Cele mai multe interpolațiuni se datoresc cuvintelor inter- liniare sau marginale, puse spre lămurirea textului. BUL. COM. IST. I, 19, cf. 68, ȘĂINEANU, D. U. Sublinia violent, făcînd observații marginale cu creionul. CĂLINESCU, S. 389. Într-o notă marginală, Dimitrie Cantemir adaugă: „Ia aminte obiceaiul românilor noștri în războaie”. VARLAAM – SADOVEANU, 123. – Pl.: marginali, -e. – Și: (prin adaptare la sistemul fonetic popular) mărginál, -ă adj. PONTBRIANT, D., ALEXI, W. - Din fr. marginal.

MĂRGINÁL, -Ă adj. v. marginal.