mascul, ~ă [At: HELIADE, O. I., 361 / A și: (rar) mascul / Pl: ~i, ~e / E: lat masculus, it masculo] 1 sm (Îoc femelă) Individ de sex bărbătesc. 2-3 sm (Șdp) Bărbat (viril). 4 a (D. flori și părți ale lor) Care conține elemente de fecundație Si: masculin (8).

MASCUL, masculi, s. m. Individ de sex bărbătesc. Țiparul femelă... coboară în estuare. Acolo e întîmpinat de țiparul mascul. C. PETRESCU, C. V. 192. Accentuat și: mascul.

MASCUL s.m. Individ de sex bărbătesc. ♦ (Adesea depr.) Bărbat (viril). // adj. (Despre flori sau părți ale lor) Care conține elementele de fecundație; masculin. [Acc. și mascul. / < lat. masculus].

MASCUL I. s. m. individ de sex bărbătesc. ◊ (depr.) bărbat (viril). II. adj. (despre flori sau părți ale lor) care conține elemente de fecundație; masculin. (< lat. masculus, it. masculo)

MASCUL ~i m. și adjectival 1) Individ de sex bărbătesc. 2) mai ales depr. Bărbat viril. /<lat. masculus, il. masculo

*máscul, -ă adj. (lat. masculus, de unde vine și mascur). Masculin, bărbătesc. S. m. Bărbat, bărbătuș, ființă de sexu masculin la animale (în opoz. cu femelă): masculu pisiciĭ (mițeĭ) se numește „cotoĭ” (motan).

mascul² s. m., pl. masculi

mascul adj. m., s. m., pl. masculi; adj. f. masculă, pl. mascule

mascul s. m., adj. m., pl. masculi; f. sg. masculă, pl. mascule

mascul feroce expr. (peior.) 1. bărbat viril. 2. bărbat cu pretenții de virilitate.

MASCÚL, -Ă s. m., adj. 1. S. m. (în opoziție cu femelă) Individ de sex bărbătesc. Ieșiți pereche toate [animalele] in masculi și în femini. HELIADE, O. I, 361, cf. NEGULICI, BREZOIANU, A. 525/6, MiHALI, C. 111. Masculul și femela. ISIS (1859), 12. Indivizi normali sexuați, masculi sau femele. FAUNA R. P. R. VIII₁, 7. ◊ (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Țiparul femelă. . . coboară în estuare. Acolo e întîmpinat de țiparul mascul. C. PETRESCU, C. V. 193. ♦ (Adesea depreciativ) Bărbat (viril). Un mascul frumos, dar cu o privire fioroasă. I. BOTEZ, B. I, 117. Masculi superbi, bronzați de soare și femei istovite de privațiuni. BRĂESCU, A. 228. Femeile nu se îmbracă pentru a cuceri admirația bărbaților, cum pretind legile biologice și cum naiv se încîntă vanitatea de mascul. C. PETRESCU, C. V. 57. 2. Adj. (Despre flori și despre părți ale lor) Care conțihe elementele de fecundație; masculin. Flori mascule și femine. CAIET, 87^r/12. Organele mascule sînt staminele, conținînd gameta masculă numită polen. GRECESCU, FL. 3. - Accentuat și: (rar) máscul. – Pl.: masculi,-e. - Din lat. masculus, it. masculo.