8 definiții pentru mijit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MIJIT, -Ă, mijiți, -te, adj. (Reg.; despre ochi) Întredeschis. – V. miji.
MIJIT, -Ă, mijiți, -te, adj. (Reg.; despre ochi) Întredeschis. – V. miji.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mijit1 sn [At: HEM 609 / V: (2) ~tă sf / Pl: ~uri / E: miji1] 1-3 Mijire (1-3). 4 Ivire. 5-8 Mijire (5-8). 9 (Reg; îs) ~ de ziuă Revărsat de zori. 10 (Reg; îcs) De-a ~ul (sau de-a ~a) Joc de copii Si: mijoarcă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mijit3, ~ă a [At: BENIUC, M. C. I, 122 / Pl: ~iți, ~e / E: miji1] (Reg; d. ochi) Întredeschis.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIJIT, -Ă, mijiți, -te, adj. 1. Apărut, ieșit la iveală, ivit. (Fig.) Orice pas al bătrînului nu făcea decît să întărească bănuiala mijită la început, POPA, V. 97. Răsărit, încolțit. Iarbă, flori nerăbdătoare Stau mijite sub zăpezi. VLAHUȚĂ, P. 11.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mijită sf vz mijit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MIJÍT1 s. n. 1. (Regional, în e x p r.) Mijit de zi = timpul cînd se luminează de ziuă; revărsat de zori. PAMFILE, J. III, 91. 2. (Regional, mai ales în construcțiile de-a mijitul sau de-a mijită) Numele unui joc de copii. V. m i j ă (2). Cf. HEM 609, PAMFILE, J. III, 5, H XI 247, XVII 100. – Pl.: mijituri. – Și: (2) mijită s. f. H XI 247. – V. miji1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIJÍT3, -Ă adj. (Regional, despre ochi) Abia deschis, întredeschis. Cu ochii mijiți, căci nu putea să doarmă. BENIUC, M. C. I, 122. - Pl.: mijiți, -te. – V. miji1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIJITĂ s. f. v. mijit1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
mijit, mijităadjectiv
- 1. Despre ochi: întredeschis. DEX '09 DEX '98sinonime: întredeschis
-
- Orice pas al bătrînului nu făcea decît să întărească bănuiala mijită la început. POPA, V. 97. DLRLC
-
-
- Iarbă, flori, – nerăbdătoare Stau mijite sub zăpezi. VLAHUȚĂ, P. 11. DLRLC
-
etimologie:
- miji DEX '09 DEX '98