MIJLOCAȘ, -Ă, mijlocași, -e, adj., s. m., s. f. I. Adj., s. m. și f. (Ieșit din uz) (Țăran sau țărănime) care poseda pământ și alte mijloace de producție cu ajutorul cărora își asigura existența. II. S. m., adj. 1. (Nume dat unor obiecte, ființe sau unor părți ale lor) care, într-un anumit ansamblu, ocupă locul din centru sau care sunt situate între obiecte, ființe de același fel. 2. (La unele jocuri cu mingea) (Fiecare dintre jucătorii) care acționează între înaintarea și apărarea unei echipe. – Mijloc + suf. -aș.

mijlocaș [At: (a. 1805) URICARIUL, II, 139 / V: miljo~ / Pl: ~i, ~e / E: mijloc + -aș¹] 1 s (Reg) Fiecare dintre cele două lemne care se fixează perpendicular pe loitrele carului, pentm a-i mări capacitatea Si: (reg) curmeziș. 2 s (Reg) Căprior mai lung, din mijloc, al casei, care se unește cu culmea casei. 3 sm Fiecare dintre cei patru incisivi ai calului, situați între clești și mărginași Și (reg) mijlociu (5). 4 sm (Reg; mpl) Fiecare dintre cei patru dinți din față ai calului Si: (reg) clești. 5-6 sm, a (Reg) (Calul) din mijloc dintre trei cai înhămați la o căruță sau la un plug. Si: (reg) mijlocar (16-17). 7 sm (Reg; lpl) Pereche de boi sau de cai de la mijloc dintre trei perechi înhămate la un car, la o căruță etc. 8-9 sm, a (La unele jocuri sportive cu mingea) (Fiecare dintre jucătorii) care acționează între înaintarea și apărarea unei echipe. 10 s (Reg) Furcă cu coada mai lungă cu care se face mijlocul stogului Si: (reg) mijlocar (22), mijlociu (15). 11 sm (Înv) Țăran care posedă o avere mijlocie. 12-13 sm, a (Înv; îs) Țăran ~ și țărănime ~așă (Țăran sau țărănime) care posedă pământ și mijloace de producție suficiente pentru a-și asigura existența.

MIJLOCAȘ, -Ă, mijlocași, -e, adj., subst. I. Adj., s. m. și f. (Ieșit din uz) (Țăran sau țărănime) care poseda pământ și alte mijloace de producție cu ajutorul cărora își asigura existența. II. S. m., adj. 1. (Nume dat unor obiecte, ființe sau unor părți ale lor) care, într-un anumit ansamblu, ocupă locul din centru sau care sunt situate între obiecte, ființe de același fel. 2. (La unele jocuri cu mingea) (Fiecare dintre jucătorii) care acționează între înaintarea și apărarea unei echipe. – Mijloc + suf. -aș.

MIJLOCAȘ, -Ă, mijlocași, -e, adj. 1. (În expr.) Țăran mijlocaș = țăran muncitor care posedă pămînt și alte mijloace de producție în cantitate suficientă pentru a-i asigura existența fără a exploata munca altora și care prin interesul lui de om al muncii devine un aliat firesc al clasei muncitoare. Marele Lenin ne învață că o însemnătate hotărîtoare pentru întărirea alianței clasei muncitoare are înfăptuirea unei politici de înțelegere și alianță trainică cu țăranul mijlocaș. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 3, 35. Țărănimea mijlocașă = pătură a țărănimii alcătuită din țărani mijlocași. 2. (În expr., mai ales substantivat) Jucător mijlocaș = jucător dintr-o echipă de fotbal, rugbi, hochei sau oină, care are sarcina să facă legătura între liniile de atac și apărare. Cal mijlocaș = cal înhămat la un vehicul între alți doi cai.

MIJLOCAȘ¹ ~ă (~i, ~e) și substantival (despre țărani și despre țărănime) Care dispune de pământ și de alte mijloace cu ajutorul cărora își câștigă existența. /mijloc + suf. ~aș

MIJLOCAȘ² ~i m. 1): (Cal) ~ cal înhămat între alți doi cai. 2) sport Jucător (în special la fotbal) care acționează între linia de apărare și cea de atac. /mijloc + suf. ~aș

mijlocaș a. de mijloc. ║ m. țăran cu oarecare stare, între fruntaș și codaș: fecior de mijlocaș.

mijlocáș, -ă adj. și s. (d. mijloc). Care e la mijloc, de mijloc. Țăran mijlocaș, care are o avere de mijloc. Cal mijlocaș, înhămat între rotașĭ și înaintașĭ. – În Ban. -cár, -ă.

mijlocaș adj. m., s. m., pl. mijlocași; adj. f., s. f. mijlocașă, art. mijlocașa, pl. mijlocașe

mijlocaș adj. m., s. m., pl. mijlocași; f. sg. mijlocașă, pl. mijlocașe

mijlocaș, pl. mijlocași, f. mijlocașă, pl. mijlocașe

MIJLOCAȘ s. v. chingă, punte.

MIJLOCAȘ s. (SPORT) (azi rar) half. (~ la fotbal.)

MIJLOCAȘ s. (SPORT) (rar) half. (~ la fotbal.)

mijlocaș s. v. CHINGĂ. PUNTE.

mijlocaș (Biz.) v. eh.

MIJLOCAȘ, -Ă subst., adj. I. Subst. Nume dat unor obiecte, ființe sau unor părți ale acestora, care, într-un ansamblu, ocupă locul din centru sau care sînt situate între obiecte de același fel. Cf. m i j l o c (I 1). 1. Subst. (Regional) Fiecare dintre cele două lemne care se fixează perpendicular pe loitrele carului, pentru a-i lărgi capacitatea, cînd se cară grîu, fîn etc.; (regional) curmeziș (Căzănești-Slobozia). Cf. ALR SN I h 62/723. 2. Subst. (Regional) Căprior (din mijloc) al casei care „e mai lung și se unește cu culmea casei” (Frîncești-Tîrgu Jiu). CHEST. II 228/44. 3. S. m. Fiecare dintre cei patru dinți incisivi ai calului, situați între clești și lăturași sau mărginași; (regional) mijlociu (I 1). Incisivii, după locul ce-l ocupă, se împart în trei grupuri; . . . incisivul din dreapta și cel din stînga cleștilor poartă numele de mijlocași. ENC. VET. 141. ♦ (Regional, mai ales la pl.) Fiecare dintre cei patru dinți din față ai calului; (regional) clești. Cf. DR. V, 289. 4. S. m. (Regional; adesea adjectival) (Calul) din mijloc (I 1) dintre trei cai înhămați la o căruță sau la un plug; (regional) mijlocar (I 14). Cf. DM, com. din CRIĂEȘTI-BÎRLAD. 5. S. m. (Regional; la pl.) Perechea de boi sau de cai de la mijloc dintre trei perechi înhămate la un car, la o căruță etc. Cf. com. MARIAN, com. din SARAIU-HÎRȘOVA, ALR II 5 101/537, 551, 728, 899. 6. S. m. (La unele jocuri sportive cu mingea; adesea adjectival) (Fiecare dintre jucătorii) care acționează între înaintarea și apărarea unei echipe. Jocul prea ofensiv al mijlocașilor. SP. POP. 1961, nr. 3 916,5/5, cf. nr. 3 915, 3/1, ALR II 4 349/727. II. Subst. (Regional) Furcă cu coada mai lungă cu care se face mijlocul stogului; (regional) mijlocar (III), mijlociu (II 3) (Hangu-Piatra Neamț). Cf. GLOSAR REG. III. S. m., adj. 1. S. m. (În orînduirea feudală și capitalistă) țăran care posedă o avere mijlocie (I 3). Mijlocașul. . . [fînaț] pentru 12 vite (a. 1 805). URICARIUL, II, 139. Băutură pe datorii: fruntașului pîră la doaîzăci lei, mijlocașului zăci lei (a. 1831). IORGA, S. D. XXI, 216. Pentru pămîntul mărit cu poienile și dat sătenilor. . . au venit ca fruntașul să plătească 103 lei în loc de 133, mijlocașul 78 în loc de 100. I. IONESCU, P. 472. El era fecior de mijlocaș și cam sărac. GANE, N. I, 94. Fiecare român fruntaș, mijlocaș sau codaș dă fiicei sale atîta cît poate și-l trage inima. MARIAN, NU. 141, cf. id. Î. 287, DDRF. Claca era dă trei mîini: fruntașii, cu obzeci și ob [= opt] dă lei vechi, mijlocașii cu șaizeci și pălmașii cu douăzeci și patru dă lei. GRAIUL, i, 146. 2. Adj., s. m. (În orînduirea capitalistă și în perioada de trecere, pînă la încheierea procesului de cooperativizare a agriculturii; mai ales în sintagmele țăran mijlocaș sau țărănime mijlocașă) (țăran sau țărănime) care poseda pămînt și alte mijloace de producțieîn cantitate suficientă pentru a-și asigura existența fără a exploata munca altora. Romanul povestește viața unui țăran mijlocaș, CONTEMP. 1948, nr. 108, 4/4. Încheind o alianță trainică cu mijlocașul. . . proletariatul. . . a pornit la opera grandioasă de transformare socialistă a agriculturii, ib. 1951, nr. 224, 1/2. Țărănimea mijlocașă. LEG. EC. PL. 418, cf. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2 379. Bădîrcea spuneți că e mijlocaș. PREDA, D. 137, cf. V. ROM. februarie 1 954, 311, A III 3, IV 1. - Pl.: mijlocași, -e. – Și: (regional) miljocáș, -ă adj. A II 6. – Mijloc + suf. -aș.