7 definiții pentru mijlocel

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIJLOCEL, mijlocele, s. n. Diminutiv al lui mijloc.Mijloc + suf. el.

MIJLOCEL, mijlocele, s. n. Diminutiv al lui mijloc.Mijloc + suf. el.

mijlocel, ~ea [At: CANTEMIR, IST. 107 / Pl: ~le / E: mijloc + -el] 1-12 sn (Șhp) Mijloc (1-3, 39,42, 44) (mic) Si: (reg) mijlocuț (1-12). 13 a (D persoane) De vârstă mijlocie (1).

MIJLOCEL, mijlocele, s. n. Diminutiv al lui mijloc (I 2). Nimeni nu m-a strîns în brață, Mijlocelul meu frîngîndu-l. COȘBUC, P, I 239. Că ți-aș prinde mijlocelul, Cum apucă lupul mielul. HODOȘ, P. P. 170. Lado, Lado, nu mai plînge, Mijlocelul nu-ți mai frînge. ALECSANDRI, P. P. 383. ◊ Fig. Și-n cea dulce legănare larba-și curmă mijlocelul. CERNA, P. 141.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mijlocel s. n., pl. mijlocele

mijlocel s. n., pl. mijlocele

mijlocel s. n., pl. mijlocele

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIJLOCÉL, -EÁ s. n., adj. Diminutiv al lui mijloc. 1. S. n. Talie (subțire). Iscusit mijlocelul. . . Helgii. CANTEMIR, IST. 107. Mă-nsor C-o puicuță de pădure, Ochii parcă-s două mure, Mijlocelul, Ca inelul. PR. DRAM. 376. Nimeni nu m-a strîns în brață Mijlocelul meu frîngîndu-l. COȘBUC, P. I, 239, cf. 165. Lado, Lado, nu mai plînge, Mijlocelul nu-ți mai frînge, Că acasă te-i întoarce Cînd pe strat inul s-a toarce. ALECSANDRI, P. P. 383. Cu brîu lat se încingea, Mijlocelul că-și frîngea. TEODORESCU, P. P. 583. Ț-aș prinde mijlocelul Cum apucă lupul mielul. HODOȘ, P. P. 170. Ioano, mijlocelul tău, Să-l fac lumînări de seu, Să le pui la capul meu; Să lumine Peste mine, Să-mi treacă de dor de tine ! MAT. FOLK. 303, cf. ZANNE, P. II, 273. (Neobișnuit, în forma mijlocea, din necesități de rimă) Să-ți cuprinz eu mijlocelul, Cum cuprinde lupu mielu; Să-ți cuprinz eu mijloceaua, Cum cuprinde lupu miaua. PÎRVESCU, C. 45. ◊ F i g. Și-n cea dulce legănare Iarba-și curmă mijlocelul. CERNA, P. 141. 2. Adj. (Despre persoane) De vîrstă mijlocie (I 3). Mîna sluga cea mai mare, Să dea la boi de mîncare. . . Mîna sluga mijlocea, Boilor fîn să le dea. JARNIK-BÎRSEANU, D. 514. – Pl.: mijlocele.Mijloc + suf. -el.

Intrare: mijlocel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mijlocel
  • mijlocelul
  • mijlocelu‑
plural
  • mijlocele
  • mijlocelele
genitiv-dativ singular
  • mijlocel
  • mijlocelului
plural
  • mijlocele
  • mijlocelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mijlocel, mijlocelesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui mijloc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nimeni nu m-a strîns în brață, Mijlocelul meu frîngîndu-l. COȘBUC, P, I 239. DLRLC
    • format_quote Că ți-aș prinde mijlocelul, Cum apucă lupul mielul. HODOȘ, P. P. 170. DLRLC
    • format_quote Lado, Lado, nu mai plînge, Mijlocelul nu-ți mai frînge. ALECSANDRI, P. P. 383. DLRLC
    • format_quote figurat Și-n cea dulce legănare larba-și curmă mijlocelul. CERNA, P. 141. DLRLC
etimologie:
  • Mijloc + el. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.