milostenie sf [At: COD. VOR. 62/11 / Pl: ~ii / E: slv милостиниа pad -enie] 1- 2 (Îvp) Milă¹ (1, 28). 3 Bunătate. 4 Binefacere care se face cuiva Si: ajutor, pomană, milostivire (3). 5 (Ccr) Milă¹ (38). 6 (Irn; îe) A-i tremura mâna de ~ A fi un om zgârcit. 7 Danie, ofrandă făcută unei biserici, unei mănăstiri etc. sau slujitorilor acestora.

MILOSTENIE, milostenii, s. f. 1. Binefacere, pomană, milă (2). Făcu milostenie ologului din ușa bisericii. DUMITRIU, B. F. 138. Am pățit și noi ca un cerșitori, care ședea pe comoară și cerea milostenie. CREANGĂ, P. 134. ♦ Danie făcută unei mănăstiri, unei biserici etc. Maicele din schit primeau din cînd în cînd milostenii. GALACTION, O. I 315. 2. (Învechit) Milă (1), altruism. Puterea milosteniei și inima ta cea bună te ajută. CREANGĂ, P. 214.

MILOSTENIE ~i f. 1) Sentiment de compătimire față de suferințele și nenorocirile altora; milă; compasiune. 2) Dar făcut unui nevoiaș; milă. /<sl. milostinija

milostenie f. dare de milă, ofrandă caritabilă. [Slav. MILOSTYNĬA, mizericordie].

milosténie f. (vsl. milostynĭ). Pomană, caritate, ajutarea nenorociților.

milostenie (desp. -ni-e) s. f., art. milostenia (desp. -ni-a), g.-d. art. milosteniei; pl. milostenii, art. milosteniile (desp. -ni-i-)

milostenie (-ni-e) s. f., art. milostenia (-ni-a), g.-d. art. milosteniei; pl. milostenii, art. milosteniile (-ni-i-)

milostenie s. f. (sil. -ni-e), art. milostenia (sil. -ni-a), g.-d. art. milosteniei; pl. milostenii, art. milosteniile (sil. -ni-i-)

MILOSTENIE s. v. ajutor, bunăvoință, grație, har, îndurare, îngăduință, înțelegere, mărinimie, milă, milostivire, pomană.

milostenie s. v. AJUTOR. BUNĂVOINȚĂ. GRAȚIE. HAR. ÎNDURARE. ÎNGĂDUINȚĂ. ÎNȚELEGERE. MĂRINIMIE. MILĂ. MILOSTIVIRE. POMANĂ.

milostenie, milostenii s. f. (intl.) amnistie, grațiere

MILOSTÉNIE s. f. (Învechit și popular) 1. Milă¹ (I 1, 3). Voi milostenie nu aveți (a. 1 550-1 600). GCR I, 8/27. Cu milosteniia întîi urgiia sufletului domoli-o-veri. CORESI, EV 52. Milosteniia rămîne în viaci neclătită. PRAV. 255, cf. LEX. MARS. 194. Puterea milosteniei și inima ta cea bună te ajută. CREANGĂ, P. 214. 2. Milă¹ (I 4). E eu în mulția milosteniei tale intrai în casa ta. PSALT. 6. II. (De obicei în legătură cu verbe ca „a face”, „a da”, „a cere” etc.) 1. Binefacere care se face cuiva, ajutor, pomană care se dă cuiva; (concretizat) ceea ce se dă de pomană; milostivire (3), (învechit și popular) milă¹ (II 1). Venriu mil[o]stenie se facu întru limba mea. COD. VOR. 62/11. De-i agiutat cu cuvîntul sau milostenie derept vrun mișel toate le vor căuta îngerii (cca 1 550). CUV. D. BĂTR. II, 454/6. Cela ce face milostenie și strigă și arată oamenilor că face, nemica acela de milosteniia lui nu i-e folos. CORESI, EV. 49, cf. 52, 74. Vom da m[í]l[o]stenie săracilor (a. 1642). GCR I, 96/39, cf. PRAV. 291. Milosteniia voastră să nu o faceți înaintea oamenilor. N. TEST. (1 648), 8^r/9. Da lipsiților milostenie. DOSOFTEI, V. S. septembrie 25^r/1. Deschis-au ochii iarăș altui orb, carele șădea lîngă Erehon și cerea de la oameni milostenie. CHEIA ÎN. 88^v/4, cf. 18^r/13. Strîngea milostenie (a. 1 705). URICARIUL, II, 100/14. Pohteaște de la noi.. . împărțirea milosteniei. ANTIM, P. 162. Dară cîte milostenii ce făcea fără număr, de nu le poate povesti nime. N. COSTIN, LET. II, 7/20. Cu milostenie îș ține viiața. NECULCE, L. 66. După aceasta au făcut Basarab Vodă multă milostenie cu mulți săraci. ȘINCAI, HR. II, 133/31. D[u]mnezeu iubeaște milosteniia, așa dar și pre milostiv. MOLNAR, RET. 30/22. Ați aruncat unui sărman o mică milostenie. MARCOVICI, D. 398/21. Împărți milostenii la săraci. GORJAN, H. I, 28/30. Cerea milostenie. BĂRAC, T. 50/16. Să vii sîmbătă, moșicule, că astăzi nu face boierul milostenii. FILIMON, O. I, 256. Am pățit și noi ca un cerșitoriu, care ședea pe comoară și cerea milostenie. CREANGĂ, P. 134. În cele din urmă, se puseră pe posturi, pe rugăciuni și milostenii. ISPIRESCU, L. 380, cf. BELDICEANU, P. 123. Îmbla adeseori, pe la alți oameni mai cu dare de mînă după milostenie. SBIERA, P. 177. Făcînd în toată joia cîte o milostenie. PAMFILE, COM. 57. Îmblâ prin sat după milostenie. ALR II 3 206/386, cf. ALR I 451/573. Îi tremură mîna de milostenie. Se zice, în bătaie de joc, despre un om zgîrcit. Cf. ZANNE, P. II, 783. ◊ Cutie de milostenie v. c u t i e. 2. Danie, ofrandă făcută unei biserici, unei mănăstiri etc. sau slujitorilor acestora. Merg oamenii la besearecă să ducă acolo milă den carele fac milostenie popilor (a. 1 579-1 580). GCR I, 25/20. Spre . . . biserici și mănăstiri. . . milostenie făcea. N. COSTIN, LET. II, 98/8. Au dat și ei milostenie la sfîntul mormînt (începutul sec. XVIII). MAG. IST. IV, 176/17. N-au rînduit alt mijloc de chivernisală sfintelor biserici, fără numai cu milostenia pravoslavnicilor creștini (a. 1743). URICARIUL, I, 54. Poate că maicele din schit primeau . . . milostenii de la boierii vecini. GALACTION, O. 315, cf. ALR II 3 522/386, 514, 520. - Pl.: milostenii. – Din slavonul mediobulgar милостиниіа, prin apropiere de cuvinte formate cu sufixul -enie.