6 definiții pentru minteuță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
minteuță1 sf [At: DDRF / Pl: ~țe / E: nct] (Bot; reg) Scânteiuță (Anagallis arvensis).
MINTEUȚĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui mintie. Lăsați-mă voi pe mine Să-mi bag mîna-n minteuță Să scot dalbă hîrtiuță. BIBICESCU, P. P. 322.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MINTEUȚĂ, minteuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui mintie.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MINTEUȚĂ s. v. scânteioară, scânteiuță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
minteuță s. v. SCÎNTEIOARĂ. SCÎNTElUȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MINTEUȚĂ1 s. f. (Bot.) Scînteiuță (Anagallis arvensis). Cf. DDRF, BARCIANU, GHEȚIE, R. M., ALEXI, W. - Pl.: minteuțe. – Etimologia necunoscută.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: minteuță
minteuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
minteuță, minteuțesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui mintie. DLRLC
- Lăsați-mă voi pe mine Să-mi bag mîna-n minteuță Să scot dalbă hîrtiuță. BIBICESCU, P. P. 322. DLRLC
-