8 definiții pentru mitocosi

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mitocosi [At: LB / V: ~ozi, mot~, motocoși / Pzi: ~sesc / E: ngr μετώϰησα, (aor μετοιϰέω)] 1 vt (Reg) A muta, a deplasa de la locul său, încurcând, zăpăcind. 2 vt (Pex) A încurca, a zăpăci în urma mutării. 3 vt (Reg) A rătăci. 4 vt (Olt) A defecta. 5 vt (Trs; c. i. un membru al corpului) A scrânti. 6 vr (Reg) A-și pierde calmul, stăpânirea. 7 vr (Reg) A se zăpăci. 8 vr (Trs; îf motocosi) A se amesteca. 9 vt (Olt) A denatura realitatea, adevărul. 10 vt (Olt) A încerca să ascundă o faptă necinstită Si: a mușamaliza.

mitocozi v vz mitocosi

motocosi v vz mitocosi

motocoși sf vz mitocosi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MITOCOSI vb. v. cocoloși, mușamaliza.

mitocosi vb. v. COCOLOȘI. MUȘAMALIZA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mitocosi, mitocosesc, vb. IV (reg.) a muta, a încurca, a zăpăci, a denatura.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MITOCOSÍ vb. IV. T r a n z. 1. (Regional) A muta, a deplasa de la locul său (încurcînd, zăpăcind) .Cf. LB, SIMA, M., VICIU, GL., LEXIC REG. 49. ♦ P. e x t. A încurca, a zăpăci (în urma mutării); a rătăci. Cf. LB, CONV. LIT, LIV 367, PĂCALĂ, M. R. 140. ◊ R e f I. Am avut un plăivas șii nu știu unde s-o mitocozit. COSTIN, GR. BĂN. 138. (Prîn Olt.) A deranja, a defecta. A i umblat la ceas și i,-ai mitocosit. PAȘCA, GL. ♦ (Prin vestul Transilv. ; complementul indică un membru al corpului) A scrînti. FRÎNCU-CANDREA, M. 103. ♦ R e f l. (Regional) A-și pierde calmul, stăpînirea; a zăpăci (Bistrița-TurnU Severin). Cf. LEXIC REG. 49. ♦ R e f l. (Prin Transilv.; în forma motocosi) A se amesteca, a se împestrița. De vreo cîțiva ani „s-or motocosit vorbile”. ARH. FOLK. v. 123, cf, 173. 2. (Prin Olt.) A denatura, a falsifica (realitatea, adevărul); a încerca să ascundă o faptă necinstită), a mușamaliza. Cf. CIAUȘANU, V. 179, L. ROM. 1960, nr. 2, 19. - Prez. ind.: mitocosesc. – Și: mitocozi, motocosí, motocoșí (SIMA, M., PĂCALĂ, M. R. 140) vb. IV. - Din ngr. μετώϰησ (aor. lui μετοιϰέω).

Intrare: mitocosi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mitocosi
  • mitocosire
  • mitocosit
  • mitocositu‑
  • mitocosind
  • mitocosindu‑
singular plural
  • mitocosește
  • mitocosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mitocosesc
(să)
  • mitocosesc
  • mitocoseam
  • mitocosii
  • mitocosisem
a II-a (tu)
  • mitocosești
(să)
  • mitocosești
  • mitocoseai
  • mitocosiși
  • mitocosiseși
a III-a (el, ea)
  • mitocosește
(să)
  • mitocosească
  • mitocosea
  • mitocosi
  • mitocosise
plural I (noi)
  • mitocosim
(să)
  • mitocosim
  • mitocoseam
  • mitocosirăm
  • mitocosiserăm
  • mitocosisem
a II-a (voi)
  • mitocosiți
(să)
  • mitocosiți
  • mitocoseați
  • mitocosirăți
  • mitocosiserăți
  • mitocosiseți
a III-a (ei, ele)
  • mitocosesc
(să)
  • mitocosească
  • mitocoseau
  • mitocosi
  • mitocosiseră
mitocozi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
motocosi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
motocoși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)