MORTIFICARE, mortificări, s. f. Acțiunea de a (se) mortifica și rezultatul ei; chinuire, torturare. – V. mortifica.

mortificare sf [At: NEGULICI / Pl: ~cări / E: mortifica] (Îdt) Chinuire.

MORTIFICARE, mortificări, s. f. Acțiunea de a mortifica și rezultatul ei; chinuire, torturare. – V. mortifica.

MORTIFICARE, mortificări, s. f. Acțiunea de a mortifica; chinuire, torturare.

MORTIFICARE s.f. Acțiunea de a (se) mortifica și rezultatul ei; chinuire, torturare; moarte a țesuturilor; mortificație; cangrenă. [< mortifica].

*mortificațiúne f. (lat. mortificátio, -ónis). Acțiunea de a mortifica. – Și -áție și -áre.

mortificare (rar) s. f., g.-d. art. mortificării; pl. mortificări

mortificare (rar) s. f., g.-d. art. mortificării; pl. mortificări

mortificare s. f., g.-d. art. mortificării; pl. mortificări

MORTIFICARE s. v. cangrenare, necrozare, putrezire.

MORTIFICÁRE s. f. (în dicționarele din trecut) adj. Acțiunea de a m o r t i f i ca: chinuire, torturare, (rar) mortificație, Cf. NEGULICI, COSTINESCU, LM, DDRF, ALWXI, W. – Pl.: mortificări. – V. mortifica.