MOTIVA, motivez, vb. I. Tranz. A expune cauzele unui fapt, ale unei atitudini, ale unei acțiuni; a aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărâri; a justifica. ♦ Spec. (Despre elevi, studenți) A prezenta o motivare (scrisă) pentru justificarea absențelor de la cursuri. ♦ A îndreptăți o acțiune, un gest etc. – Din fr. motiver.

motiva vt [At: NEGULICI / Pzi: ~vez / E: fr motiver] 1 A arăta motivul (1, 2) care stă la baza unei acțiuni, a unei stări sufletești etc. 2 A aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărâri Vz a justifica. 3 A îndreptăți o acțiune, un gest. 4 (Spc; d. elevi, studenți etc.) A justifica absența de la cursuri prezentând o motivare scrisă. 5 (D. cadre didactice sau administrative) A socoti îndreptățite absențele cuiva și a le scuza.

MOTIVA, motivez, vb. I. Tranz. A arăta motivele unui fapt, ale unei atitudini, ale unei acțiuni; a aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărâri; a justifica. ♦ Spec. (Despre elevi, studenți) A prezenta o motivare (scrisă) pentru justificarea absențelor de la cursuri. ♦ A îndreptăți o acțiune, un gest etc. – Din fr. motiver.

MOTIVA, motivez, vb. I. Tranz. A justifica, a arăta, a explica motivele, cauzele unui fapt. ♦ A îndreptăți, a susține, a întemeia. Acțiunile eroilor nu sînt peste tot motivate cu destulă putere. GHEREA, ST. CR. II 262.

MOTIVA vb. I. tr. A expune, a arăta motivele unui fapt, ale unei acțiuni etc.; a justifica. ♦ A servi drept cauză pentru...; a pricinui. [< fr. motiver, it. motivare].

MOTIVA vb. tr. a expune, a arăta motivele unui fapt, ale unei acțiuni; a justifica. ◊ a servi drept cauză pentru... (< fr. motiver)

A MOTIVA ~ez tranz. 1) (acțiuni, atitudini, hotărâri etc.) A prezenta drept just, legitim, aducând motive întru susținere; a justifica; a îndreptăți. 2) A explica servind drept motiv. /<fr. motiver

motivà v. 1. a da motivele: a motiva un refuz; 2. a servi de motiv: temeri au motivat această măsură.

*motivéz v. tr. (fr. motiver, it. motivare). Prezent motivele, arăt cauzele: elevu motivează o absență. Servesc de motiv, justific: nimic n’a motivat această măsură. – Fals profesoru motivează absențele elevuluĭ. Corect e: profesoru scuză absențele elevuluĭ.

motiva (a ~) vb., ind. prez. 1 motivez, 3 motivează; conj. prez. 1 să motivez, 3 să motiveze

motiva (a ~) vb., ind. prez. 3 motivează

motiva vb., ind. prez. 1 sg. motivez, 3 sg. și pl. motivează

MOTIVA vb. 1. v. justifica. 2. v. scuza.

MOTIVA vb. 1. a îndreptăți, a justifica, (livr.) a legitima. (Toate acestea ~ hotărîrea lui.) 2. a justifica, a scuza. (Scopul ~ mijloacele.)

MOTIVA vb. I. T r a n z. 1. A arăta motivul care stă la baza unei acțiuni, a unei stări sufletești etc.; a aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărîri. V. j u s t i f i c a. Cf. NEGULICI. Ne cerem voie să motivăm ceva mai pe larg părerea noastră. MAIORESCU, CR. II, 182. Acțiunile eroilor nu sînt peste tot motivate cu destulă putere. GHEREA, ST. CR. ii, 262. își motivă mai întîi venirea în Capitală. REBREANU, R. I, 189. Cum va putea să motiveze el mandatul de arestare ? STANCU, R. A. IV, 298. ♦ A constitui temeiul, motivul {I 1) unei acțiuni, al unui fapt; a îndreptăți. Însușirea particulară care a motivat raportul. MAIORESCU, CR. I, 162. Toate aceste gînduri parcă motivau felul de a fi al lui Codin. V. ROM. iulie 1954, 151, cf. august 1954, 22. 2. S p e c. (Despre elevi, studenți etc.) A justifica absența de la cursuri; a prezenta un bilet de motivare a absențelor. Lipsea sistematic reușind apoi într-un fel sau altul să-și motiveze absențele. V. ROM. septembrie 1955, 65. ♦ (Despre cadre didactice sau administrative). A socoti îndreptățite absențele cuiva și a le scuza. – Prez. ind.: motivez. – Din fr. motiver.