mototol¹, ~oală [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) mormotol, motol / Pl: ~i, ~oale / E: mototoli] 1 sn Ghemotoc. 2 sn (D. oameni; îlv) A se face ~ A se ghemui. 3 sn (Îal; d. o colectivitate) A se îngrămădi. 4 sn (Îe) A face ~ A doborî pe cineva la pământ, a lăsa nemișcat, inert. 5 sn (Reg; îlv) A se da de-a ~ul A se rostogoli. 6 a Ghemuit. 7 a Mototolit. 8 sn (Reg) Pămătuf cu care se șterge vatra cuptorului. 9 sn (Reg) Vălătuc de fân. 10 sn (Reg; lpl) Bulgări de zăpadă. 11-12 smf, a (Om) încet la lucru. 13-14 smf, a (Om) prost.

MOTOTOL¹ s. n. (Adesea în construcție cu verbele «a cădea», «a ședea») Obiect făcut cocoloș; corp chircit; ghemotoc. Căzu mototol la pămînt, ca un morman de omăt prăbușit de căldura soarelui. BUJOR, S. 51. I-a aruncat... cît colo mototol. CARAGIALE, O. III 58. ◊ Fig. Marinică umbla pe drumeaguri, omuleț pribeag și rebegit, mototol negru risipit departe pe întinsul șesurilor. DUMITRIU, B. F. 14. Apucînd bine în brațe mototolul adormit, se sculă puternic în picioare și porni. CARAGIALE, O. I 304. ◊ Expr. A face mototol = a mototoli. Furtunile sînt niște copile nebunatice... într-o clipă fac pe om mototol, îl dărîmă la pămînt. SADOVEANU, M. C. 96. Omul face un sac mototol și-l pune sub cap. GÎRLEANU, L. 39.

MOTOTOL¹ ~oale n. Lucru boțit și strâns în formă de ghem; cocoloș; ghemotoc. * A face ~ a mototoli. /v. a mototoli

mototol n. 1. ghem; 2. ceva strâns tare, deformat; 3. fig. indolent: e mototol și adormit ISP. [Abstras din mototoli]. ║ adv. grămadă: căzu mototol sub masă ISP.

mototól n., pl. oale (d. mototolesc. Cp. și cu ung. motola, vîrtelniță). Munt. Boț, ghem, ghĭomotoc, lucru mototolit: a face basmaŭa, rufele, haĭnele mototol. Adv. A cădea mototol, a cădea grămadă, grămădit, fără putere. Adj. Motolog, fără energie: om mototol, femeĭe mototoală. V. fofoloc.

mormotol sn vz mototol¹

mototol² s. n., pl. mototoale

mototol² s. n., pl. mototoale

mototol s. n., pl. mototoale

mototol, -toale.

MOTOTOL s., adj. 1. s. v. ghemotoc. 2. adj. v. bleg.

MOTOTOL s., adj. 1. s. cocoloș, ghemotoc, (reg.) boboloș, tomoașă, (Olt. și Munt.) toltoașă. (A făcut hîrtia ~.) 2. adj. bleg, indolent, lălîu, moale, molatic, molîu, (reg.) tofolog, (fig.) băligos, mălăieț, mămăligos. (Un om ~.)

MOTOTÓL¹, -OALĂ subst., adj. I. S. n. (De obicei în legătură cu verbul „a face”) Ghem, cocoloș, ghemotoc. Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF, ALEXI, W. A făcut hîrtia mototol (ghem, cocoloș) și a aruncat-o În foc. PAMFILE, C. 47. Omul face un sac mototol și-l pune sub cap. GÎRLEANU, L. 39, cf. IORDAN, L. R. A. 198. Motramă – ghem făcut din zdrențe, mototol. I. CR. II, 277, cf. PĂSCULESCU, L. P. 361, ALR II 3 527/605, 728, 791, 928, 987, 3 528/928. ◊ E x p r. A se face mototol = a) (despre oameni) a se strînge, a se ghemui. Cînd ajunse jos, se făcu mototol de durere. ISPIRESCU, L. 195. Și el . . . s-a ghemuit mai rău, s-a făcut mototol dă năcaz. GRAIUL, I, 174; b) (regional; despre o colectivitate) a se îngrămădi. Un stup se cunoaște că trebuie să roiască după faptul că albinele se fac mormotol la urdiniș. Com. din FĂGET-LUGOJ. A face (pe cineva) mototol = a doborî la pămînt, a lăsa inert. Căzu acel preacurvar jos, făcut mototol. GORJAN, H. I, 71/15. Lovind-o cu burduful în cap, o făcu mototol după ușă. ISPIRESCU. L. 209. Furtunile sînt niște copile nebunatice. . . într-o clipă fac pe om mototol, îl dârîmă la pămînt. SADOVEANU, M. C. 96. (Regional) A se da de-a mototolul = a se rostogoli, a se da tumba. ALR I 367/722. ♦ (Adjectival) Strîns, ghemuit, mototolit. Sta lîngă ușe, cu pălăria mototol în mînă. D. ZAMFIRESCU, V. Ț. 41. Vine gîsca De la Musca, Cu aripa mototol, Cu ciocul ca un pistol [Vioara]. PAMFILE, C. 32, cf. PĂSCULESCU, L. P. 75, 79. ◊ (Adverbial) Șerban își luă fața între mîni și căzu mototol în șanț. BUJOR, S. 154. Toma Lotru ședea mototol pe laviță, REBREANU, N. 35. După o vreme, o lăsă acolo mototol și se opri în mijlocul casei. PREDA, Î. 184, cf. VICIU, GL. ♦ (Regional) Pămătuf cu care se șterge vatra cuptorului (Sălcioara-București) . ALR II 4 000/928. ♦ (Regional) Vălătuc (de fîn) (Valea Lungă Cricov-Pucioasa). ALR SN I h 129/762. ♦ (Regional; la pl.) Bulgări de zăpadă. Cf. ALR I 1 251/200, 932. II. Adj., s. m. și f. (Om) încet, moale, bleg; (om) greoi la cap, prost, nătîng, tembel. Cf. COSTINESCU. Greoi și mototol cum era el. ISPIRESCU, L. 399, cf. 109. Merge însoțit de o mototoalâ de femeie. LUNGIANU, ap. CADE. Se dădu doi pași înapoi să-și vadă feciorul mai bine și să-l măsoare mai cu jale, cîtu-i de mototol și nevolnic. C. PETRESCU, R. DR. 20. Dumitra. . . se învîrtea prin casă băcănită pe obraji și mototoală. STANCU, D. 440. Fără voință, bleg, mototol ai să fii toată viața. PAS, Z. I, 293. Fugi din cale, mototol, Să-mi joc mîndră rostogol. BIBICESCU, P. P. 221. – Pl.: mototoli, -oale. - Și: (regional) mormotol s. n., (prin haplologie) motól (ISPIRESCU, L. 109) adj. – Probabil postverbal de la mototoli.