murdărie sf [At: CONV. LIT. XXII, 57 / V: (reg) ~ălie / Pl: ~ii / E: murdar + ie] 1 Stare a ceea ce este murdar (1). 2 (Ccr) Strat de necurățenie care acoperă sau îmbâcsește ceva Si: jeg, rapăn, (rar) mânjeală, (reg) mâzgală (3), mocicoșag, moșcăleală, muruială (3). 3 Resturi nefolositoare Si: gunoi. 4 Excremente. 5 (Reg) Must (17). 6 (Fig) Caracter, atitudine, comportare sau faptă vrednică de dispreț sau imorală Si: josnicie, mârșăvie. 7 (Rar) Vorbă necuviincioasă, obscenă.

MURDĂRIE, murdării, s. f. 1. Strat de necurățenie care acoperă sau îmbîcsește ceva; (concretizat) obiect murdar, bun de aruncat; gunoi. Dar vezi, vezi să nu-mi facă murdărie ori să-mi umple casa cu cine știe ce mirosuri. REBREANU, R. I 169. Slugile împăratului rîdeau de dînsui și toate murdăriile le arunca pe bordeiul lui. ISPIRESCU, L. 154. 2. Fig. Faptă josnică, degradantă. Bine că nu m-ați amestecat și în murdăria asta. DEMETRIUS, C. 61. La cîte murdării nu m-am pretat, ca s-o spionez. CAMIL PETRESCU, T. II 106. ♦ Vorbă necuviincioasă.

MURDĂRIE ~i f. 1) Strat de impurități care acoperă sau îmbâcsește ceva. 2) Totalitate de lucruri murdare. 3) Lipsă de curățenie. 4) fig. Faptă, acțiune sau vorbă nedemnă de un om onest. /murdar + suf. ~ie

murdărie f. 1. starea celui murdar; 2. lucruri murdare; 3. fig. vorbe necuviincioase.

murdăríe f. (d. murdar). Starea lucrurilor și ființelor murdare. Fig. Faptă saŭ vorbă murdară. Pl. Materiĭ murdare, gunoaĭe.

murdălie sf vz murdărie

murdărie s. f., art. murdăria, g.-d. art. murdăriei; pl. murdării, art. murdăriile (desp. -ri-i-)

murdărie s. f., art. murdăria, g.-d. art. murdăriei; pl. murdării, art. murdăriile

murdărie s. f., art. murdăria, g.-d. art. murdăriei; pl. murdării, art. murdăriile

MURDĂRIE s. v. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie.

MURDĂRIE s. 1. jeg, necurățenie, (pop.) rapăn, scârnăvie, slin, (înv. și reg.) măzăcie, tină, (reg.) im, izină, jip, lip, mânjeală, mâzgală, mocicoșag, moșcoleală, muruială, negru, (înv.) murdarlâc, necurăție, smârdă. (Plin de ~ din cap până în picioare.) 2. v. gunoi.

MURDĂRIE s. 1. jeg, necurățenie, (pop.) rapăn, scîrnăvie, slin, (înv. și reg.) măzăcie, tină, (reg.) im, izină, jip, lip, mînjeală, mîzgală, mocicoșag, moșcoleală, muruială, negru, (înv.) murdarlîc, necurăție, smîrdă. (Plin de ~ din cap pînă în picioare.) 2. gunoi, impuritate, necurățenie, (prin Ban. și Transilv.) bucluc, (Mold. și Transilv.) goz, (prin Olt.) smian, (prin Bucov. și Transilv.) șteah, (înv.) șterc. (Casă plină de ~ii.)

murdărie s. v. ABJECȚIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIȘELIE. MÎRȘĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOȘIE.

MURDĂRIE. Subst. Murdărie, murdărire, necurățenie, necurăție (înv.), ordură (rar), îngălare (pop.), îngălăciune (înv.); soi (rar), slin (reg.), jeg, rapăn, izină (reg.), izineală (reg.); mînjeală, mînjire, mînjitură (rar), mozoleală (reg.), întinare (reg.), pată, pătare; mîzgăleală, mîzgălitură. Gunoi, goz (reg.). Adj. Murdar, necurat, imund (livr.), sordid (livr.), ordurier (rar), îngălat (pop.); soios, slinos (reg.), jegos, răpănos, nespălat, izinit (reg.), mînjit, mozolit (reg.), întinat (reg.), imos (reg.), pătat, mîzgălit. Gunoios (rar). Vb. A fi murdar. A se murdări, a se soi (rar), a se mînji, a se mozoli (reg.), a se păta, a se întina (rar). A murdări, a îngăla (pop.), a soi (rar), a mînji, a mozoli (reg.), a tămînji (reg.), a păta, a mîzgăli. V. dezordine.