musafir, ~ă smf [At: (a. 1715) ARHIVAR. II, 25/14 / V: mos~, (reg) mois~, ~fer, ~sta~ / Pl: ~i, ~e / E: tc musafir] 1 Persoană venită în vizită în casa cuiva sau undeva sau căreia i se oferă vremelnic ospitalitate Si: oaspete. 2 (Îe) Casa nemăturată ~i așteaptă Se spune despre un lucru care vine pe neașteptate, într-un moment nepotrivit. 3 (Rar) Persoană care vizitează pe cineva într-un spital, într-o închisoare etc. Si: vizitator. 4 (Reg) Nuntaș.

MUSAFIR, musafiri, s. m. Persoană venită în vizită la cineva sau căreia i se oferă vremelnic ospitalitate; oaspete, invitat. Musafirul a spus că, fiind obosit de atîta drum cît făcuse, are nevoie de odihnă. CARAGIALE, P. 127. Poruncește... să-l culce în niște case nelocuite, unde culca pe toți musafirii, cari veneau așa nitam-nisam. CREANGĂ, P. 301. Toderică... se bucură că-i veniră musafiri. NEGRUZZI, S. I 82. – Variantă: mosafir (GALACTION, O. I 102, REBREANU, R. I 20) s. m.

MUSAFIR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care vine în musafirie (la cineva sau undeva); oaspete. /<turc. musafir

MUSAFIR s. m. (Mold.) Oaspete. I-au venit un musafiriu. H 1779², 75^r. Vino de-ți vezi mosafiriul. H 1779², 81^r. Musafirii turci ce se afla în Iași. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Variante: mosafiriu (H 1779², 81^r). Etimologie: tc. musafir. Cf. *o s p e c i a r, o s p e c i o i.

musafir m. 1. oaspete: toți musafirii cari veniau așa netam-nesam CR.; 2. cel poftit la o masă: să cânte când or veni musafirii AL. [Turc. MUSAFIR, lit. călător].

musafír și (sud) mosafír m. (turc. musafir, misafir, d. ar. müsafir, călător, musafir, d. sefer, călătorie; ngr. musafiris. V. sefertas). Oaspete, acela care vine în vizită saŭ e învitat.

moisafir sm vz musafir

mosafir, ~ă smf vz musafir

musafer sm vz musafir

mustafir sm vz musafir

MOSAFIR s. m. v. musafir.

mosafir m. V. musafir.

mosafír, V. musafir.

musafir s. m., pl. musafiri

musafir s. m., pl. musafiri

musafir s. m., pl. musafiri

musafir

musafir.

MUSAFIR s. invitat, oaspete, (rar) vizitator, (reg.) vindic, (prin Ban. și Transilv.) gost, ospecioi. (A avut un ~ de seamă.)

MUSAFIR s. invitat, oaspete, (rar) vizitator, (reg.) vindic, (prin Ban. și Transilv.) gost, ospecioi. (A avut ~i de seamă.)

musafir (musafiri), s. m. – Invitat, oaspete. – Var. mosafir. Mr. musafir. Tc. (arab.) müsafir (Roesler 599; Lokotsch 1510a; Ronzevalle 161), cf. ngr. μουσαφίρης, alb. musafir. – Der. musafirlîc, s. n. (înv., vizită), din tc. müsarfirlik.