opțiuni
  • info

18 definiții pentru mușuroi (vb.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUȘUROI2, mușuroiesc, vb. IV. Tranz. A îngrămădi pământ la rădăcina unei plante, pentru a o proteja sau pentru a favoriza dezvoltarea ei. ♦ Refl. Fig. A se aduna, a se strânge, a se grămădi. [Var.: mușiroi vb. IV] – Din mușuroi1.

MUȘUROI2, mușuroiesc, vb. IV. Tranz. A îngrămădi pământ la rădăcina unei plante, pentru a o proteja sau pentru a favoriza dezvoltarea ei. ♦ Refl. Fig. A se aduna, a se strânge, a se grămădi. [Var.: mușiroi vb. IV] – Din mușuroi1.

mușuroi2 [At: I. IONESCU, C. 102/9 / V: (reg) moșinoi, moșiroi, moșoroi, moș~ / Pzi: ~esc / E: mușuroi1] 1 vi A face mușuroaie1 (5). 2 vr (Fig) A se aduna îngrămădindu-se.

MUȘUROI2, mușuroiesc, vb. IV. 1. Tranz. A grămădi pămînt la rădăcina unei plante cu scopul de a favoriza dezvoltarea rădăcinii. 2. Refl. Fig. (Despre elemente care pot forma grămezi) A se aduna laolaltă, a se îngrămădi. Năvălesc măguri din toate părțile, se mușuroiesc în jurul nostru greoaie. VLAHUȚĂ, O. A. II 169. – Variante: moșuroi (I. IONESCU, M. 345), mușiroi vb. IV.

A MUȘUROI ~iesc tranz. (unele plante, mai ales cartoful, porumbul) A înconjura cu pământ rădăcina (asemenea unui mușuroi) pentru a favoriza dezvoltarea, a cuibări. /Din mușuroi

A SE MUȘUROI se ~iesc intranz. fig. (mai ales despre ființe) A se aduna laolaltă în număr mare; a se strânge grămadă (ca un mușuroi). /Din mușuroi

MUȘIROI2 vb. IV v. mușuroi2.

MUȘIROI2 vb. IV v. mușuroi2.

MUȘIROI2 vb. IV v. mușuroi2.

moșinoi2 v vz mușuroi2

moșiroi2 v vz mușuroi2

moșoroi2 v vz mușuroi2 corectat(ă)

moșuroi2 v vz mușuroi2

MOȘUROI2 vb. IV v. mușuroi2.

moșoroì v. a grămădi pământ la baza unei plante spre a favoriza desvoltarea ei. [Tras din moșoroiu].

moșoroĭésc v. tr. (d. moșoroĭ). Munt. Grămădesc pămîntu în formă de moșoroĭ (în prejuru uneĭ plante).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mușuroi1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mușuroiesc, 3 sg. mușuroiește, imperf. 1 mușuroiam; conj. prez. 1 sg. să mușuroiesc, 3 să mușuroiască

mușuroi2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mușuroiesc, imperf. 3 sg. mușuroia; conj. prez. 3 să mușuroiască

mușuroi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mușuroiesc, imperf. 3 sg. mușuroia; conj. prez. 3 sg. și pl. mușuroiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUȘUROI vb. v. grămădi, îmbulzi, îndesa, înghesui, îngrămădi.

mușuroi vb. v. GRĂMĂDI. ÎMBULZI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI.

Intrare: mușuroi (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mușuroi
  • mușuroire
  • mușuroit
  • mușuroitu‑
  • mușuroind
  • mușuroindu‑
 singular plural
  • mușuroiește
  • mușuroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mușuroiesc
 (să)
  • mușuroiesc
  • mușuroiam
  • mușuroii
  • mușuroisem
a II-a (tu)
  • mușuroiești
 (să)
  • mușuroiești
  • mușuroiai
  • mușuroiși
  • mușuroiseși
a III-a (el, ea)
  • mușuroiește
 (să)
  • mușuroiască
  • mușuroia
  • mușuroi
  • mușuroise
plural I (noi)
  • mușuroim
 (să)
  • mușuroim
  • mușuroiam
  • mușuroirăm
  • mușuroiserăm
  • mușuroisem
a II-a (voi)
  • mușuroiți
 (să)
  • mușuroiți
  • mușuroiați
  • mușuroirăți
  • mușuroiserăți
  • mușuroiseți
a III-a (ei, ele)
  • mușuroiesc
 (să)
  • mușuroiască
  • mușuroiau
  • mușuroiră
  • mușuroiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mușiroi
  • mușiroire
  • mușiroit
  • mușiroitu‑
  • mușiroind
  • mușiroindu‑
 singular plural
  • mușiroiește
  • mușiroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mușiroiesc
 (să)
  • mușiroiesc
  • mușiroiam
  • mușiroii
  • mușiroisem
a II-a (tu)
  • mușiroiești
 (să)
  • mușiroiești
  • mușiroiai
  • mușiroiși
  • mușiroiseși
a III-a (el, ea)
  • mușiroiește
 (să)
  • mușiroiască
  • mușiroia
  • mușiroi
  • mușiroise
plural I (noi)
  • mușiroim
 (să)
  • mușiroim
  • mușiroiam
  • mușiroirăm
  • mușiroiserăm
  • mușiroisem
a II-a (voi)
  • mușiroiți
 (să)
  • mușiroiți
  • mușiroiați
  • mușiroirăți
  • mușiroiserăți
  • mușiroiseți
a III-a (ei, ele)
  • mușiroiesc
 (să)
  • mușiroiască
  • mușiroiau
  • mușiroiră
  • mușiroiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșuroi
  • moșuroire
  • moșuroit
  • moșuroitu‑
  • moșuroind
  • moșuroindu‑
 singular plural
  • moșuroiește
  • moșuroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșuroiesc
 (să)
  • moșuroiesc
  • moșuroiam
  • moșuroii
  • moșuroisem
a II-a (tu)
  • moșuroiești
 (să)
  • moșuroiești
  • moșuroiai
  • moșuroiși
  • moșuroiseși
a III-a (el, ea)
  • moșuroiește
 (să)
  • moșuroiască
  • moșuroia
  • moșuroi
  • moșuroise
plural I (noi)
  • moșuroim
 (să)
  • moșuroim
  • moșuroiam
  • moșuroirăm
  • moșuroiserăm
  • moșuroisem
a II-a (voi)
  • moșuroiți
 (să)
  • moșuroiți
  • moșuroiați
  • moșuroirăți
  • moșuroiserăți
  • moșuroiseți
a III-a (ei, ele)
  • moșuroiesc
 (să)
  • moșuroiască
  • moșuroiau
  • moșuroiră
  • moșuroiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mușuroi, mușuroiescverb

  • 1. A îngrămădi pământ la rădăcina unei plante, pentru a o proteja sau pentru a favoriza dezvoltarea ei. DEX '09 DLRLC NODEX
    • 1.1. reflexiv figurat A se aduna, a se strânge, a se grămădi. DEX '09 DLRLC NODEX
      sinonime: aduna grămădi strânge
      • format_quote Năvălesc măguri din toate părțile, se mușuroiesc în jurul nostru greoaie. VLAHUȚĂ, O. A. II 169. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.