23 de definiții pentru măiug

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂIUG, măiuge, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui mai2. ♦ Unealtă de lemn cu care se bate inul sau cânepa; măiuț. – Mai2 + suf. -iug.

măiug s [At: VÎRCOL, V. 95 / Pl: ? / E: srb maljuga „orcic, mai2”] (Olt) Căpățână în care stă cârligul de-ntors la ciutură.

măiug sn [At: LB / V: (reg) ~iuc (Pl: ~uci), maiec, maieg, mai~, măiu (Pl: ~ugi) sf, mâiog / Pl: ~uge, ~uri, (rar) ~iugi / E: mai2 + -ug cf srb maljuga] 1-12 (Reg; șhp) Măieț (1-12). 13 (Mun) Unealtă cu care se bate racul la joagăr. 14 (Trs) Unealtă de lemn cu care se bate inul. 15 (Reg) Tindeche la războiul de țesut. 16 (Reg) Fiecare dintre picioarele de sanie care intră cu un capăt în talpă, iar cu celălalt în oplean. 17 (Înv; csnp) Par.

MĂIUG, măiuge, s. n. Diminutiv al lui mai2. ♦ Unealtă de lemn cu care se bate inul sau cânepa; măiuț. – Mai2 + suf. -iug.

MĂIUG, măiuge, s. n. 1. Ciocan de lemn cu care se bate cînepa de toamnă, uscată, pentru ca să se frîngă. 2. (Neobișnuit) Buzdugan. Măiug de aur și de pietre scumpe. ODOBESCU, S.III 634.

măiug n. întinzător (la răsboiul de țesut). [Serb. MALĬUGA].

maiec sn vz măiug

maieg sn vz măiug

maiug sn vz măiug

măiuc sn vz măiug

măiu2 sf vz măiug

mâiog sn vz măiug corectat(ă)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

măiug (pop.) s. n., pl. măiuge

măiug (pop.) s. n., pl. măiuge

măiug s. n., pl. măiuge

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂIUG s. v. tindeche.

măiug s. v. TINDECHE.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAIÉC s. n. v. măiug.

MAIÉG s. n. v. măiug.

MAIÚG s. n. v. măiug.

MĂIUC s. n. v. măiug.

MĂlUG s. n. Diminutiv al lui m a i2. Cf. LB, POLIZU, CIHAC, I, 154, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. I. 1. (Regional) Cf. m a i2 (I). Cf. VICIU GL., PAȘCA, GL., ALR I 723/148, 150, 215, 249, ALR II 6 670/514, 784, 791. 2. (Regional) Cf. m a i2 (II 3). 1 măiugă de her de pisat sare, de cinci litre de her (a. 1 760). IORGA, S. D. XIV, 309, cf. REV. CRIT. III, 159, H XVI 11, ALR II 3 979/105, A I 35. 3. (Regional) Cf. m a i2 (II 4). Cf. ALR SN I h 233. II. 1. (Prin Munt.) „Unealtă cu care se bate racul la joagăr”. ALR II 6 454/784, 836. 2. (Prin Transilv.) Unealtă de lemn cu care se bate inul. Cf. LB. 3. (Regional) Tindeche (la războiul de țesut). Cf. ȘĂINEANU, D. U., PAMFILE, I. C. 274, H IV 157, ȘEZ. VIII, 148, ALRM SN I h 306.4. (Regional) Fiecare dintre picioarele de sanie care intră cu un capăt în talpă, iar cu celălalt în oplean (Cămărașu-Turda). VICIU, GL. 5. (Învechit, cu sens neprecizat, probabil) Par, pivot. Este-un cort mare rotat... Cu țerușii de argint, Cum n-a fost nici că mai sînt, Cu măiugi de acioi, Cum nu se află pe la noi. POP., ap. GCR II, 300. Un cort mare rotat, creștetul nerămzat Cu maiugul de argint Ce n-am văzut de cînd sînt. POP., ap. ODOBESCU, S. II, 427. – Pl.: măiuge (POLIZU, ȘĂINEANU, D. U., ALR 3 979/105, 6670/791, ALR SN I h 233) și măiuguri (ALR I 723/148, 150), (rar, m.) măiugi. – Și: (regional) măiúc (ȘEZ. VIII, 148, ALR II 6454/784,6670/784; pl. măiuci) maiúg, maiég (LM), maiéc (LM), mîióg (COSTINESCU) s. n. ; (5) măiúgă (pl. măiugi ALR I 723/215) s. f. – Mai2 + suf. -ug. Cf. scr. m a l j u g a.

MĂlU2 s. f. v. măiug.

Intrare: măiug
substantiv neutru (N3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măiug
  • măiugul
  • măiugu‑
plural
  • măiuge
  • măiugele
genitiv-dativ singular
  • măiug
  • măiugului
plural
  • măiuge
  • măiugelor
vocativ singular
plural
maiec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mâiog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
măiuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
maiug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
maieg
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

măiug, măiugesubstantiv neutru

  • 1. popular Diminutiv al lui mai. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Unealtă de lemn cu care se bate inul sau cânepa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: măiuț
  • 2. neobișnuit Buzdugan. DLRLC
    sinonime: buzdugan
    • format_quote Măiug de aur și de pietre scumpe. ODOBESCU, S.III 634. DLRLC
etimologie:
  • Mai + -iug. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.