măsuriș sf [At: F (1882), 8 / E: măsura + -iș] 1-2 (Îrg) Măsurare (1-2). 3 (Reg) Timp când se face o măsurătoare.

MĂSURIȘ s. v. măsurare, măsurat, măsurătoare.

măsuriș s. v. MĂSURARE. MĂSURAT. MĂSURĂTOARE.

măsuriș, măsurișuri, s.n. – (reg.) 1. Măsurare. 2. Obicei identic cu Ruptu Sterpelor sau Sâmbra Oilor, care are loc primăvara și prin care se măsoară laptele oilor, pentru a se stabili cantitatea de produse lactate care revine fiecărui proprietar de oi. – Din măsura (< lat. mensura) + suf. -iș (MDA).

măsuriș, -uri, s.n. – Obicei identic cu Ruptu Sterpelor sau Sâmbra Oilor, care are loc primăvara și prin care se măsoară laptele oilor, pentru a se stabili cantitatea de produse lactate care revine fiecărui proprietar de oi. – Din măsura (< lat. mensura) + -iș.

MĂSURÍȘ subst. (Învechit și regional) Măsurare. Ai de grijă să nu pui plecat teodolitul, căci atunci nu ți s-a sfeti măsurișul, ți se va naște un unghi prea mare. F (1882), 8, cf. GHEȚIE, R. M. ♦ (Regional) Timpul cînd se face măsurătoarea (Frata-Turda). PAȘCA, GL. Măsurișul lapților pică la Sf. George. id. ib. - Măsura + suf. -iș.