nadiceancă sf [At: GANE, N. II, 145 / V: ~nă, ~ișancă, naiti~, naiticeană / Pl: ? / E: ucr найтичанка] (Reg) Trăsură mică și ușoară, neacoperită Si: brișcă.

NADICEANCĂ s. f. v. nadișancă.

nadiceancă f. Mold. un fel de trăsură. [Lit. brișcă de Neutitschein, oraș în Moravia].

nadiceană sf vz nadiceancă

nadișancă sf vz nadiceancă

naiticeană sf vz nadiceancă

NADICENCĂ s. f. v. nadișancă.

NADIȘANCĂ, nadișence, s. f. (Regional) Trăsură mică, ușoară, neacoperită; brișcă. Preoții își aveau și ei o nadișancă vopsită verde. SADOVEANU, B. 267. – Variante: nadiceancă, nadicencă (GANE, N. II 144) s. f.

nadișáncă f. pl. e saŭ nadișăncĭ (după Tkt., d. orașu Neu-Titschein din Moravia, de unde rut. *naĭtĭčánka. Cp. și cu rom. dicean). Est. Brișcă, trăsurică c’un cal. – Și natișancă și nădășancă; nadiceancă și (Bucov.) naĭticeancă, pl. ence.

naĭticeáncă V. nadișancă.

nadiceancă (reg.) s. f., g.-d. art. nadicencei; pl. nadicence

nadiceancă (reg.) s. f., g.-d. art. nadicencei; pl. nadicence

nadiceancă s. f. (sil. -cean-), g.-d. art. nadicencei; pl. nadicence

NADICEANCĂ s. v. birjă.

nadiceancă s. v. BIRJĂ.

nadișancă (-enci), s. f. – Cabrioletă. – Var. natișancă, nădășancă, nadiceancă, (Bucov.) naiticeancă. Rut. najtičanka (Bogrea, Dacor., IV, 835), din Neu-Titschein, oraș din Moravia. În Mold.