nartex sns [At: ȘINCAI, HR. II, 184/2 / S și: ~thex / V: ~tecă sf, ~tică sf / E: lat narthex] 1 (În arhitectura creștină veche) Vestibul al unei bazilici. 2 (În arhitectura bizantină) Pronaos.

NARTEX, nartexuri, s. n. Tinda dinăuntru a unei biserici creștine, situată între pronaos și intrare. [Biserica domnească] de la Curtea de Argeș n-are alt nartex decît o îngustă boltă lungăreață. ODOBESCU, S. I 390.

NARTEX s.n. Încăpere care precedă naosul unui templu bizantin; pronaos; (p. ext.) pridvorul unei biserici. [Pl. -xuri, scris și narthex. / < fr., lat. narthex].

NARTEX s. n. încăpere care precedă naosul unui templu bizantin; pronaos; pridvorul unei biserici. (< fr., gr. narthex)

NARTEX ~uri n. Încăpere de la intrarea într-o biserică. /<fr. narthex

nartecă sf vz nartex

nartică sf vz nartex

NARTHEX s.n. v. nartex.

nartex s. n., pl. nartexuri

nartex s. n., pl. nartexuri

nartex s. n., pl. nartexuri

NARTEX s. v. pronaos.

NARTEX s. (CONSTR.) pronaos, tindă. (~ al unei biserici.)

nartică, nartici s. f. (În antichitatea creștină, în forma nartex) Vestibul al unei biserici; (în arhitectura bizantină) pronaos; tindă [Var.: nartecă s. f., nartic, nartex s. n.] – Din gr. nartix.

Ferula narthex Boiss. Specie care înflorește vara. Flori galbene, dispuse în inflorescență foarte ramificată. Tulpină groasă, fistuloasă, rotundă, înaltă de cca 1,80 m. Frunze dublu-penate, în tinerețe pubescente.