naturalețe sfs [At: LM / V: ~ță / E: natural + -ețe cf it naturalezza] 1 (Rar) Calitate înnăscută. 2 Lipsă de artificialitate, de afectare, de rafinament. 3 Atitudine lipsită de artificiu, de afectare Si: (asr) natural (34), naturalitate (2). 4 Ușurință cu care pare a fi făcut un lucru Vz simplitate.

NATURALEȚE s. f. Atitudine naturală (2), lipsă de afectare, de prefăcătorie; calitatea de a fi natural (2), neafectat.

NATURALEȚE s.f. Situația, starea de a fi natural; atitudine firească, lipsită de ipocrizie, de afectare; simplitate. [Var. naturaleță s.f. / cf. it. naturalezza].

NATURALEȚE s. f. atitudine, comportare firească, lipsită de ipocrizie, de afectare; simplitate, natural (III). (< it. naturalezza)

NATURALEȚE f. Lipsă de artificialitate; comportare firească; caracter natural. /<it. naturalezza

naturaleță sf vz naturalețe

NATURALEȚĂ s.f. v. naturalețe.

naturaleță f. calitate naturală: naturaleța expresiunii, a gesturilor.

* naturaléță f., pl. e (it. naturalezza). Naturalitate, calitatea de a fi natural, neschimosit.

naturalețe s. f., art. naturalețea, g.-d. art. naturaleței

naturalețe s. f., art. naturalețea, g.-d. art. naturaleței

naturalețe s. f., art. naturalețea, g.-d. art. naturaleței

naturalețe

NATURALEȚE s. 1. degajare, dezinvoltură, firesc, simplitate, spontaneitate, (livr.) nonșalanță, (rar) natural, (înv.) naturalitate. (O mare ~ în comportarea cuiva.) 2. v. firesc.

NATURALEȚE s. 1. degajare, dezinvoltură, firesc, simplitate, spontaneitate, (livr.) nonșalanță, (rar) natural, (înv.) naturalitate. (O mare ~ în comportarea cuiva.) 2. firesc. (~ unei situații.)