NEAJUTORAT, -Ă, neajutorați, -te, adj. 1. Lipsit de ajutor, de sprijin, de apărare. 2. Lipsit de posibilități, de resurse (materiale). 3. Care nu se descurcă singur; nepriceput, stângaci, neîndemânatic. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajutorat.

neajutorat, ~ă a [At: MAG. IST. IV, 143/24 / P: ne-a~ / V: (înv) ~rit (reg) ~turat / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + ajutorat] 1-2 smf, a (Om) lipsit de ajutor. 3-4 smf, a (Om) lipsit de apărare. 5-6 smf, a (Om) lipsit de posibilități materiale. 7-8 smf, a (Spc) (Persoană) care nu știe să se descurce în viață. 9-11 a Care manifestă (neputință) (neîndemânare sau) dezorientare Si: neajutat (2-4).

NEAJUTORAT, -Ă, neajutorați, -te, adj. 1. Lipsit de ajutor, de sprijin, de apărare. 2. Lipsit de posibilități, de resurse (materiale). 3. Care nu se descurcă singur; nepriceput, stângaci, neîndemânatic. [Pr.: ne-a-] – Ne- + ajutorat.

NEAJUTORAT, -Ă, neajutorați, -te, adj. (Despre persoane) 1. Lipsit de mijloace (mai ales materiale); sărac, nevoiaș. Eu vreau să-ți fac un bine, căci te văd bătrînă și neajutorată. SANDU-ALDEA, D. N. 190. ◊ (Substantivat) M-am luptat... pentru mîntuirea celor neajutorați. CONACHI, P. 49. 2. Care nu se descurcă singur, nepriceput, neîndemînatic, stîngaci.

NEAJUTORAT ~tă (~ți, ~te) 1) Care este lipsit de sprijin, de apărare. 2) Care nu este în stare să se descurce în împrejurări dificile; neputincios; nepriceput. 3) Care nu dispune de resurse materiale. [Sil. ne-a-] /ne- + ajutorat

neajutorit, ~ă smf, a vz neajutorat

neajuturat, ~ă smf, a vz neajutorat

neajutorat (desp. ne-a-) adj. m., pl. neajutorați; f. neajutorată, pl. neajutorate

neajutorat (ne-a-) adj. m., pl. neajutorați; f. neajutorată, pl. neajutorate

neajutorat adj. m. (sil. ne-a-), pl. neajutorați; f. sg. neajutorată, pl. neajutorate

NEAJUTORAT adj. v. neîndemânatic.

NEAJUTORAT adj. neîndemînatic, nepriceput, stîngaci, (livr.) inabil, (rar) neajutat, (reg.) natantol. (E tare ~, bietul băiat!)