NEARTICULAT, -Ă, nearticulați, -te, adj. 1. (Fon.; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunțat neclar, îngăimat. 2. (Gram.) Care nu este însoțit de articol (hotărât); în care cuvintele nu sunt însoțite de articol (hotărât). 3. (Fiziol.) Care nu este format din articulații, care nu are articulații. [Pr.: ne-ar-] – Pref. ne- + articulat.

nearticulat, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 160 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + articulat] 1 (D. sunete vocale) Emis fără participarea organelor vorbirii. 2 (Pex) Pronunțat neclar Si: bolborosit, îngăimat. 3 (D. mijloace de comunicare) Care nu folosește sunete articulate. 4 (Imp) Care nu are nici un sens. 5-6 (Grm) Care nu este însoțit de articol (hotărât). 7-8 (Grm) În care cuvintele nu sunt însoțite de articol (hotărât). 9 (Fzl) Care nu este format din articulații. 10 (Fzl) Care nu are articulații.

NEARTICULAT, -Ă, nearticulați, -te, adj. 1. (Fon.; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunțat neclar, îngăimat. 2. (Gram.) Care nu este însoțit de articol (hotărât); în care cuvintele nu sunt însoțite de articol (hotărât). 3. (Fiziol.) Care nu este format din articulații, care nu are articulații. [Pr.: ne-ar-] – Ne- + articulat.

NEARTICULAT, -Ă, nearticulați, -te, adj. (Despre sunete) Care nu e articulat, fără articol; (despre cuvinte, limbaj) pronunțat neclar, îngăimat. Am vrut să spun ceva, dar n-am reușit decît să scot niște sunete nearticulate. BOGZA, A. Î. 657.

NEARTICULAT, -Ă adj. 1. (Fon.; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunțat neclar. 2. (Gram.) Care nu este determinat de un articol (hotărît). 3. Care nu este format din articulații. [< ne- + articulat].

NEARTICULAT, -Ă adj. 1. (fon.; despre sunete) care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunțat neclar. 2. (gram.) care nu este determinat de un articol (hotărât). 3. care nu este format din articulații. (< ne- + articulat)

nearticulat a. 1. care nu e articulat: strigăt nearticulat; 2. lipsit de articulațiuni: animale nearticulate; 3. Gram. fără articol: vorbă nearticulată.

* nearticulát, -ă (ea 2 sil.) adj. Care nu e articulat saŭ n’are articulațiunĭ: strigăt nearticulat (ca al animalelor), animal nearticulat. Gram. Fără articul, ca: om, casă față de omu, casa.

*ARTICULAT I. adj. 1 p. ARTICULA ¶¶ contr. NEARTICULAT ¶ 2 Care are articulațiuni, încheieturi: insectele sînt animale ~e ¶ 3 Rostit: sunete ~e; cuvinte bine ~e ¶ 4 📖 Care are articol: substantiv ~. II. ARTICULATE sn. pl. 🐙 Animale cu articulațiuni (🖼 232): insectele, arahnidele, crustaceele sînt ~.

nearticulat (desp. ne-ar-) adj. m., pl. nearticulați; f. nearticulată, pl. nearticulate

nearticulat (ne-ar-) adj. m., pl. nearticulați; f. nearticulată, pl. nearticulate

nearticulat adj. m. (sil. ne-ar-), pl. nearticulați; f. sg. nearticulată, pl. nearticulate

NEARTICULAT adj. v. bolborosit.

NEARTICULAT adj. bolborosit, îngăimat, mormăit, neclar, nedeslușit, (fig.) morfolit. (Cuvinte ~.)

Nearticulat ≠ articulat

NEARTICULAT, -Ă adj. (< pref. ne- + articulat): în sintagmele declinare nearticulată, substantiv nearticulat și sunet nearticulat (v.).