9 definiții pentru necinstit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NECINSTIT, -Ă, necinstiți, -te, adj. Lipsit de cinste, de probitate; incorect; escroc. ♦ Care trădează lipsă de cinste, de probitate. – Pref. ne- + cinstit.

necinstit, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 2061/16 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + cinstit] 1 Lipsit de mărire, de glorie. 2-3 (Demn de) disprețuit. 4 Nebăgat în seamă. 5 Umil. 6 Profanat. 7 Dezonorat. 8 Rușinos. 9 Compromis. 10 Batjocorit. 11 Defăimat. 12 (D. femei) Violată. 13 (D. o fată) Dezvirginată. 14 Lipsit de cinste, de probitate. 15 Incorect. 16 Înșelător. 17 Care vădește lipsa de cinste, de probitate.

NECINSTIT, -Ă, necinstiți, -te, adj. Lipsit de cinste, de probitate; incorect; escroc. ♦ Care vădește, trădează lipsă de cinste, de probitate. – Ne- + cinstit.

NECINSTIT, -Ă, necinstiți, -te, adj. Lipsit de cinste; neonest, incorect, înșelător. Cît era de lacom, era și necinstit. NEGRUZZI, S. II 239. ◊ (Adverbial) Atunci a hotărît să nu joace cu cărțile cele blagoslovite, decît cu jucătorii care jucau necinstit. NEGRUZZI, S. I 87.

necinstit a. lipsit de cinste.

necinstít, -ă adj. Fără onoare. Fără onestitate. Adv. A te purta necinstit.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NECINSTIT adj. 1. v. violat. 2. v. dezonorat. 3. incorect, necorect, neonest, (livr.) veros, (înv.) malonest. (Om, slujbaș ~.) 4. v. ilegal.

NECINSTIT adj. 1. siluit, violat. (Femeie ~.) 2. compromis, dezonorat, discreditat, terfelit, (fig.) pătat, pîngărit, profanat. (Un om ~.) 3. incorect, necorect, neonest, (livr.) veros, (înv.) malonest. (Om, slujbaș ~.) 4. ilegal, ilicit, incorect, necorect, nelegal, neonest, (livr.) oneros, (fig.) murdar, necurat. (Afaceri ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A FI NECINSTIT a călca strâmb, a umbla cu cioara vopsită, a umbla cu mega.

Intrare: necinstit
necinstit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necinstit
  • necinstitul
  • necinstitu‑
  • necinsti
  • necinstita
plural
  • necinstiți
  • necinstiții
  • necinstite
  • necinstitele
genitiv-dativ singular
  • necinstit
  • necinstitului
  • necinstite
  • necinstitei
plural
  • necinstiți
  • necinstiților
  • necinstite
  • necinstitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

necinstit, necinstiadjectiv

  • 1. Lipsit de cinste, de probitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cît era de lacom, era și necinstit. NEGRUZZI, S. II 239. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Atunci a hotărît să nu joace cu cărțile cele blagoslovite, decît cu jucătorii care jucau necinstit. NEGRUZZI, S. I 87. DLRLC
    • 1.1. Care trădează lipsă de cinste, de probitate. DEX '09
etimologie:
  • ne- + cinstit. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.