2 definiții pentru necompetență
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NECOMPETENȚĂ s. v. incapacitate.
NECOMPETENȚĂ s. incapacitate, incompetență, nepregătire, nepricepere, (fig.) slăbiciune. (~ unui profesor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: necompetență
necompetență substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||