opțiuni
  • info

12 definiții pentru nenoroci

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NENOROCI, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

NENOROCI, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

nenoroci [At: NEGRUZZI, S. I, 51 / Pzi: ~cesc / E: drr nenorocit] 1 vtf A face pe cineva să ajungă nenorocit (1). 2 vt A provoca cuiva o mare suferință. 3-4 vtr (Pex) A (se) distruge.

NENOROCI, nenorocesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva nenorocit, a aduce cuiva nefericire, a-i pricinui un rău mare, a-i strica, a-i nimici viața. Ai ascultat de sfaturile altora, de-ai nenorocit și căzăturile aieste de bătrîni. CREANGĂ, P. 88. Doamnele... m-ar nenoroci foarte mult, condamnîndu-mă... a nu mai putea admira grațiile lor. ALECSANDRI, O. P. 132. Am iubit, și acel întîi amor m-a nenorocit. NEGRUZZI, S. I 51.

A NENOROCI ~esc tranz. (persoane) A face să devină nenorocit. /Din nenoroc

A SE NENOROCI mă ~esc intranz. A-și pricinui un mare rău, un mare necaz. /Din nenoroc

nenorocì v. a (se) face nenorocit.

nenorocésc v. tr. Fac nenorocit: acest faliment a nenorocit multă lume.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nenoroci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocesc, 3 sg. nenorocește, imperf. 1 nenoroceam; conj. prez. 1 sg. să nenorocesc, 3 să nenorocească

nenoroci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocesc, imperf. 3 sg. nenorocea; conj. prez. 3 să nenorocească

nenoroci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocesc, imperf. 3 sg. nenorocea; conj. prez. 3 sg. și pl. nenorocească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NENOROCI vb. 1. v. neferici. 2. v. distruge.

NENOROCI vb. 1. a neferici. (Te rog să nu-l ~.) 2. a (se) distruge, a (se) prăpădi, (înv. și reg.) a (se) ticăloși, (fig.) a (se) ruina. (Băutura l-a ~.)

Intrare: nenoroci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nenoroci
  • nenorocire
  • nenorocit
  • nenorocitu‑
  • nenorocind
  • nenorocindu‑
 singular plural
  • nenorocește
  • nenorociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nenorocesc
 (să)
  • nenorocesc
  • nenoroceam
  • nenorocii
  • nenorocisem
a II-a (tu)
  • nenorocești
 (să)
  • nenorocești
  • nenoroceai
  • nenorociși
  • nenorociseși
a III-a (el, ea)
  • nenorocește
 (să)
  • nenorocească
  • nenorocea
  • nenoroci
  • nenorocise
plural I (noi)
  • nenorocim
 (să)
  • nenorocim
  • nenoroceam
  • nenorocirăm
  • nenorociserăm
  • nenorocisem
a II-a (voi)
  • nenorociți
 (să)
  • nenorociți
  • nenoroceați
  • nenorocirăți
  • nenorociserăți
  • nenorociseți
a III-a (ei, ele)
  • nenorocesc
 (să)
  • nenorocească
  • nenoroceau
  • nenorociră
  • nenorociseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nenoroci, nenorocescverb

  • 1. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ai ascultat de sfaturile altora, de-ai nenorocit și căzăturile aieste de bătrîni. CREANGĂ, P. 88. DLRLC
    • format_quote Doamnele... m-ar nenoroci foarte mult, condamnîndu-mă... a nu mai putea admira grațiile lor. ALECSANDRI, O. P. 132. DLRLC
    • format_quote Am iubit, și acel întîi amor m-a nenorocit. NEGRUZZI, S. I 51. DLRLC
etimologie:
  • nenoroc DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.