NEROZIE, (2) nerozii, s. f. 1. Faptul de a fi nerod (1); prostie, neghiobie, stupiditate. 2. Vorbă sau faptă de nerod (1); faptă prostească; neghiobie (2);^[1] (cu sens atenuat) lucru lipsit de seriozitate, de importanță; fleac; p. ext. aberație, absurditate. – Nerod + suf. -ie.

nerozie sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) nă~ / Pl: (3-6) ~ii / E: nerod + -ie] 1-2 Calitate de a fi nerod (1, 3) Si: neghiobie, prostie, (rar) netoție, (îrg) nătărăie, (înv) nărozenie. 3 (Cu sens atenuat) Naivitate (3). 4-5 Vorbă sau faptă de nerod (1, 3) Si: prostie, neghiobie. 6 (Cu sens atenuat) Lucru lipsit de seriozitate, de importanță Si: fleac, nimic, năzdrăvănie. 7 (Pex) Aberație. 8 Poznă.

NEROZIE, (2) nerozii, s. f. 1. Faptul de a fi nerod (1); prostie, neghiobie, stupiditate. 2. Vorbă sau faptă de nerod (1); faptă prostească; neghiobie (2); (cu sens atenuat) lucru lipsit de seriozitate, de importanță; fleac; p. ext. aberație, absurditate. – Nerod + suf. -ie.

NEROZIE, nerozii, s. f. 1. Prostie, neghiobie. Ochii lui erau plini de o superstițioasă nerozie. EMINESCU, N. 39. Deșertăciunea face pre oameni să-și sape nerozia în piatră. NEGRUZZI, S. I 315. Prostia și nerozia Se rudesc cu nebunia. PANN, P. V. I 80. 2. (Concretizat) Faptă prostească; greșeală. Abia acum îmi dau seama că fac o nerozie. SAHIA, N. 25.

NEROZIE ~i f. 1) Caracter nerod. 2) Faptă sau vorbă de om nerod. /nerod + suf. ~ie

nerozie f. 1. starea nerodului; 2. vorbă sau faptă neroadă.

nerozíe f. (d. nerod). Defectu de a fi nerod, purtare de nerod. – În Olt., Trans. nă-.

nărozie sf vz nerozie

nărozíe V. nerozie.

nerozie s. f., art. nerozia, g.-d. art. neroziei; pl. nerozii, art. neroziile (desp. -zi-i-)

nerozie s. f., art. nerozia, g.-d. art. neroziei; pl. nerozii, art. neroziile

nerozie s. f., art. nerozia, g.-d. art. neroziei; pl. nerozii, art. neroziile

NEROZIE s. v. prostie.

NEROZIE s. 1. nătîngie, neghiobie, prostie, stupiditate, stupizenie, (rar) nătîngeală, netoție, tonție, (franțuzism rar) sotiză, (înv. și reg.) nătărăie, (înv.) nărozenie, (fam.) zevzecie. (E de-o ~ proverbială.) 2. dobitocie, imbecilitate, neghiobie, prosteală, prostie, tîmpenie, (înv.) prostime. (~ unei persoane.) 3. gogomănie, nătîngie, neghiobie, nesocotință, prostie, stupiditate, (rar) netoție, (înv. și reg.) nătărăie. (Mare ~ a spus.) 4. dobitocie, idioțenie, idioție, imbecilitate, inepție, neghiobie, prostie, stupiditate, stupizenie, tîmpenie, (înv.) prostăticie. (Ce e ~ asta?)

Quidquid delirant reges, plectuntur Achivi (lat. „Ori de cîte ori regii fac nerozii, grecii trag ponoasele”) [Horațiu, Epistole, (I, 2, 14) – Epistola în care poetul arată tînărului Lollius, încă lipsit de experiența vieții, cîte învățăminte morale conține Iliada, pe care acesta o studiase temeinic în școală. Înțelesul este: regii fac greșeli și poporul plătește. La Fontaine, în fabula Cei doi tauri și broasca a prelucrat versul horațian și i-a extins tîlcul: „…On voit que de tout temps, Les petits ont pâti des sottises des grands”. (Se vede că din toate timpurile/ Cei mici au pătimit din pricina neghiobiilor celor mari). LIT.