NESPUS, -Ă, nespuși, -se, adj. Care nu poate fi spus, exprimat, descris, evaluat (atât este de mare, de intens, de tare etc.), inexprimabil, indescriptibil; p. ext. nemaipomenit, extraordinar. – Pref. ne- + spus.

nespus, ~ă a [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 460/18 / Pl: ~uși, ~e / E: ne- + spus] 1 Care nu a fost încă spus. 2 Care nu poate fi spus, exprimat, descris, evaluat etc. atât este de mare, de intens, de tare etc. Si: indescriptibil, inexprimabil, negrăit (1), (îvp) nepovestit (2), (înv) nenumit (3), nerostit (1), (îvr) necuvântat (2). 3 (Pex) Extraordinar. 4 (Bis) Miraculos. 5 (Mtp) Supranatural.

NESPUS, -Ă, nespuși, -se, adj. Care nu poate fi spus, exprimat, descris, evaluat (atât este de mare, de intens, de tare etc.), inexprimabil, indescriptibil; p. ext. nemaipomenit, extraordinar. – Ne- + spus.

NESPUS, -Ă, nespuși, -se, adj. Care nu se poate exprima, greu de redat prin cuvinte; mare, imens, extraordinar. O milă nespusă plutea pe toate fețele. BASSARABESCU, V. 3. Atîta nestatornicie... îi ostenea mintea și-l umplea de o nespusă melancolie. VLAHUȚĂ, O. A. 253. Face onorurile, luînd loc în capul mesei, cu grația nespusă care o caracterizează. CARAGIALE, O. II 121. ◊ (Adverbial) Mă bucuram nespus de năvala apelor, ca de orice lucru trecător. SADOVEANU, O. VIII 210. ♦ (Adverbial, împreună cu prep. «de», folosit în construirea superlativului) Extrem de..., foarte. [Trandafirii galbeni] îmi erau nespus de dragi. GALACTION, O. I 345. Cu furca-n brîu, cu gîndul dus, Era frumoasă de nespus În portu-i de la țară. IOSIF, PATR. 9. Realitatea grozavă îmi răni sufletul cu vîrful sfîșietor al unor impresiuni nespus de dureroase. DEMETRESCU, O. 100. ♦ Neprețuit. O vin’ odorul meu nespus Și lumea ta o lasă. EMINESCU, O. I 172.

NESPUS ~să (~și, ~se) (negativ de la spus) Care nu poate fi exprimat, descris, evaluat. ◊ ~ de extraordinar. /ne- + spus

nespus a. ce nu se poate spune. ║ adv. foarte: nespus de mult.

nespús, -ă adj. Care nu se poate spune: bucurie nespusă. Adv. Foarte, colosal: nespus de mult.

+nespus² (desp. nes-pus/ne-spus) adv. (O iubea ~; Era ~ de iubită.)

nespus¹ (desp. nes-pus/ne-spus) adj. m., pl. nespuși; f. nespusă, pl. nespuse

!nespus (nes-pus/ne-spus) adj. m., pl. nespuși; f. nespusă, pl. nespuse

nespus adj. m. (sil. mf. -spus-), pl. nespuși; f. sg. nespusă, pl. nespuse

NESPUS adj. 1. v. indescriptibil. 2. v. extraordinar.

NESPUS adj. 1. indescriptibil, inexprimabil, nedescriptibil, neexprimabil, negrăit, (livr.) indicibil, inefabil. (O stare ~.) 2. colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut iarăși un noroc ~.)

Nespus ≠ spus