NESTRĂMUTAT, -Ă, nestrămutați, -te, adj. 1. Care nu se mută sau nu poate fi mutat din loc, care rămâne nemișcat, fix, stabil; p. ext. trainic, durabil. 2. Fig. (Despre oameni și acțiunile lor, despre întâmplări etc.) Care nu poate fi clintit, schimbat; statornic, ferm, hotărât. – Pref. ne- + strămutat.

nestrămutat, ~ă a [At: (a. 1650-1675) GCR I, 228/16 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + strămutat] 1 (Înv) Care nu se mută. 2 Care nu poate fi mutat, schimbat din loc Si: stabil. 3 (Înv; pex) Durabil. 4 (Înv) Inamovibil. 5 (Fig; d. oameni și acțiunile lor, întâmplări etc.) Care nu poate fi clintit, schimbat Si: ferm, hotărât, statornic.

NESTRĂMUTAT, -Ă, nestrămutați, -te, adj. 1. Care nu se clintește sau nu poate fi mutat din loc, care rămâne fix, stabil; p. ext. trainic, durabil. 2. Fig. (Despre oameni și acțiunile lor, despre întâmplări etc.) Care nu poate fi clintit, schimbat; statornic, ferm, hotărât. – Ne- + strămutat.

NESTRĂMUTAT, -Ă, nestrămutați, -te, adj. 1. Care nu se clintește din loc, care rămîne fix, nemișcat; p. ext. trainic, durabil. Voi... monumente d-eternă admirare, Nestrămutate-ați stat! BOLINTINEANU, O. 186. În zadar vuiește Cerna și se bate De-a ei stînci mărețe, vechi, nestrămutate. ALECSANDRI, P. A. 73. 2. Fig. Ferm, constant, statornic, neschimbat. Te anunț că hotărîrea mea rămîne nestrămutată. SADOVEANU, N. F. 146. Credinciosul și nestrămutatul d-tale admirator și prietin, nenea Iancu. CARAGIALE, O. VII 268. Credeți, domnule agă, că vă voi păstra o recunoștință nestrămutată. KOGĂLNICEANU, S. 236. ♦ (Adverbial) Fix, neclintit. Îl privea nestrămutat pe Micluț, cu umbra aceea de zîmbet. DUMITRIU, V. L. 24.

NESTRĂMUTAT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la strămutat) 1) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește stabilitate, fermitate; statornic. ◊ De ~ care nu poate fi strămutat. /ne- + strămutat

nestrămutat a. nesupus schimbărilor. ║ adv. ce nu se poate schimba.

nestrămutát, -ă adj. Care nu s’a strămutat, neclintit. Imutabil.

nestrămutat (desp. nes-tră-/ne-stră-) adj. m., pl. nestrămutați; f. nestrămutată, pl. nestrămutate

!nestrămutat (nes-tră-/ne-stră-) adj. m., pl. nestrămutați; f. nestrămutată, pl. nestrămutate

nestrămutat adj. m. (sil. mf. -stră-), pl. nestrămutați; f. sg. nestrămutată, pl. nestrămutate

NESTRĂMUTAT adj. 1. v. definitiv. 2. v. hotărât. 3. v. fidel.

NESTRĂMUTAT adj. v. durabil, rezistent, solid, trainic.

NESTRĂMUTAT adj. 1. definitiv, irevocabil. (O hotărîre ~.) 2. decis, dîrz, ferm, hotărît, inflexibil, intransigent, neabătut, neclintit, neșovăitor, statornic, (înv.) nepregetător. (Om ~; caracter ~.) 3. cinstit, credincios, devotat, fidel, statornic, (livr.) leal, loial, (reg.) slugarnic, (înv.) smerit. (O soție ~; un prieten ~.)

nestrămutat adj. v. DURABIL. REZISTENT. SOLID. TRAINIC.