NEUITAT, -Ă, neuitați, -te, adj. Care nu se poate uita; a cărui amintire a rămas neștearsă; vrednic de aducere-aminte, memorabil;p. ext. veșnic, etern. [Pr.: ne-ui-] – Pref. ne- + uitat.

neuitat, ~ă a [At: N. TEST. (1648), ap. GCR I, 125/1 / P: ne-ui~ / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + uitat] 1 Care nu se uită. 2 Care nu poate fi uitat Si: memorabil. 3 A cărui amintire a rămas neștearsă. 4 Vrednic de aducere-aminte Si: memorabil. 5 (Pex) Veșnic.

NEUITAT, -Ă, neuitați, -te, adj. Care nu se poate uita; a cărui amintire a rămas neștearsă; vrednic de aducere aminte, memorabil; p. ext. veșnic, etern. [Pr.: ne-ui-] – Ne- + uitat.

NEUITAT, -Ă, neuitați, -te, adj. Care nu se poate uita; memorabil. Dulci și neuitate visuri. EMINESCU, N. 59. Scria maicii sale aceste neuitate cuvinte... NEGRUZZI, S. I 181.

neuitat a. ce nu se poate uita.

neuĭtát, -ă adj. Care nu se poate uĭta, memorabil: fapte neuĭtate.

neuitat adj. m., pl. neuitați; f. neuitată, pl. neuitate

neuitat adj. m., pl. neuitați; f. neuitată, pl. neuitate

neuitat adj. m., pl. neuitați; f. sg. neuitată, pl. neuitate

NEUITAT adj. 1. memorabil, (livr.) indimenticabil. (O seară ~.) 2. v. veșnic. 3. neșters, (livr.) indelebil. (~ din amintire.)

NEUITAT adj. 1. memorabil. (O seară ~.) 2. etern, nemuritor, nepieritor, nesfîrșit, perpetuu, veșnic, viu, (livr.) sempitern, (înv.) neapus, pururelnic, nesăvîrșit, (fig.) nestins. (O amintire ~.)