NEÎNDOIELNIC, -Ă, neîndoielnici, -ce, adj. Care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil. [Pr.: -do-iel-] – Pref. ne- + îndoielnic.

neîndoielnic, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ici, ~ice / E: ne- + îndoielnic] 1 Care nu provocă îndoială. 2 Care nu poate stârni obiecții Si: incontestabil, indiscutabil.

NEÎNDOIELNIC, -Ă, neîndoielnici, -ce, adj. Care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil. [Pr.: -do-iel-] – Ne- + îndoielnic.

neîndoielnic adj. m., pl. neîndoielnici; f. neîndoielnică, pl. neîndoielnice

neîndoielnic adj. m., pl. neîndoielnici; f. neîndoielnică, pl. neîndoielnice

neîndoielnic adj. m., pl. neîndoielnici; f. sg. neîndoielnică, pl. neîndoielnice

NEÎNDOIELNIC adj., adv. 1. adj. v. adevărat. 2. adj. v. categoric. 3. adj. v. clar. 4. adv. v. sigur. 5. adv. v. desigur.

NEÎNDOIELNIC adj., adv. 1. adj. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.) 2. adj. clar, evident, flagrant, incontestabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) 3. adv. indiscutabil, neapărat, negreșit, neîndoios, precis, sigur, (pop.) nesmintit. (~ voi fi acolo la ora anunțată.) 4. adv. absolut, bineînțeles, cert, desigur, firește, garantat, indiscutabil, natural, negreșit, neîndoios, normal, precis, sigur. (Crezi că va veni astăzi? – ~!)

Neîndoielnic ≠ nesigur, șovăitor, șovăielnic