NEÎNTÂRZIAT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.

neîntârziat, ~ă [At: ASACHI, S. L. II, 52 / P: ~zi-at / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + întârziat] 1 a Care nu întârzie. 2 a Care are loc fără întârziere. 3-4 a, av (Care trebuie executat) imediat. 5 a Care nu suportă amânare. 6-7 a, av (Care este) foarte urgent.

NEÎNTÂRZIAT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Ne- + întârziat.

NEÎNTÂRZIAT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (negativ de la întârziat) Care necesită o rezolvare imediată; care nu suferă amânare; grabnic; urgent. /ne- + întârziat

NEÎNTÎRZIAT adv. Fără întîrziere, fără amînare, imediat. M-am gîndit să las furculița în farfurie și să mă scol neîntîrziat. CAMIL PETRESCU, U. N. 111. ♦ (Adjectival; neobișnuit) Care trebuie executat imediat. Fusese alaltăieri slobozit din temniță printr-o poruncă neîntîrziată a lui Bolliac. CAMIL PETRESCU, O. II 455.

neîntârziat (desp. -zi-at) adj. m., pl. neîntârziați; f. neîntârziată, pl. neîntârziate

neîntârziat (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziați; f. neîntârziată, pl. neîntârziate

neîntârziat adj. m. (sil. -zi-at), pl. neîntârziați; f. sg. neîntârziată, pl. neîntârziate

NEÎNTÂRZIAT adj., adv. 1. adj. (înv.) neapestit. (Sosirea ~ a cuiva.) 2. adv. v. curând. 3. adj., adv. v. prompt. 4. v. urgent.

NEÎNTÎRZIAT adj., adv. 1. adj. (înv.) neapestit. (Sosirea ~ a cuiva.) 2. adv. curînd, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, îndată, numaidecît, rapid, repede, (rar) tudila, (pop.) degrabă, momentan, (înv. și reg.) nepristan, numai, (reg.) mintenaș, minteni, (înv.) peșin, techer-mecher. (Să vii ~ înapoi.) 3. adj., adv. grabnic, imediat, operativ, prompt, rapid. (O intervenție ~; a intervenit ~.)