2 definiții pentru nimicuța (s.f.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NIMICUȚA s. f. art. Diminutiv al lui nimica2; nici un lucru. Făr’ de nimicuța-n gură. PĂSCULESCU, L. P. 54. (Și în forma nimicuță) Cutea au căzut în apă și eu am rămas cu nimică, nimicuță. SBIERA, P. 233. – Variantă: nimicuță s. f.
NIMICUȚĂ s. f. v. nimicuța.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: nimicuța (s.f.)
substantiv feminin (F999) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
| — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F999) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
| — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
nimicuțasubstantiv feminin invariabil
-
- Făr’ de nimicuța-n gură. PĂSCULESCU, L. P. 54. DLRLC
- Cutea au căzut în apă și eu am rămas cu nimică, nimicuță. SBIERA, P. 233. DLRLC
-