nouă [At: CORESI, EV. 101 / V: (îvp) noao nc / Pl: (rar) ~uri / E: ml novem] 1-2 nc, a (Număr abstract) care, în numărătoare, are locul între opt și zece. 3 sn^[1] Semn grafic corespunzător lui nouă (1). 4 a (Îe) A avea (sau a-și pune) ~ băieri la pungă A fi foarte zgârcit. 5 a (Îe) A merge pe ~ cărări A fi foarte beat. 6 a (Îe) A avea ~ suflete (sau vieți) A fi foarte rezistent. 7 a (Îae) A fi foarte viteaz. 8 a (Îe) (Peste) ~ țări și ~ mări sau (peste) ~ mări și ~ țări, peste ~ țări și mări, peste ~ mări, peste ~ țări Foarte departe. 9 a (Îe) A mânca din ~ cuptoare Se spune despre un om care a umblat mult și care a văzut și știe multe. 10 a (Îc) ~-ochi Pește cu corpul cilindric, cu ambii dinți de pe placa superioară ascuțiți și depărtați unul de altul, iar cu cei de pe placa inferioară apropiați Si: sugaci (Petromyzon fluviatilis). 11-12 no, a (Număr abstract) care arată poziția între al optulea și al zecelea într-un șir Volumul nouă. 13 nd (Îs) Câte ~ Arată gruparea unei mulțimi în submulțimi cu nouă (1) elemente. 14 na (Îs) De ~ ori Arată repetarea unei acțiuni de un număr de nouă (1) ori. 15 sn Desen, figură în formă de nouă (3). 16 sn Notă de nouă (1). 17 sn Nouar (2).

NOUĂ num. card. Numărul care are în numărătoare locul între opt și zece. Nouă și cu trei fac doisprezece. ◊ (Adjectival) Se duc pe-aici, la Toroioagă, Nouă mineri c-un compresor. DEȘLIU, M. 21. Cîte fac la un loc: șese bucăți și cu nouă bucăți? – Cincisprezece bucăți, domnule judecător. CREANGĂ, O. A. 268. ◊ (Arătînd un număr mare) De pe deal Se vede peste nouă sate! IOSIF, P. 68. Amîndoi că vom cinsti... Vinișor de nouă ai (= ani), Cum e mai bun pentru trai, Nouă ai și nouă luni, Cum e bun pentru bătrîni. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 487. Cînd îți intră paraua în mînă, leag-o cu nouă noduri ( = fii econom). Unde sînt nouă frați, Coada să nu-ți bagi (= să nu te bagi undeva nepoftit). ◊ Expr. (Popular și familiar) Patru ochi și nouă minți = (despre știutorii de carte) capabil de a pricepe bine. A avea nouă guri = a fi foarte pretențios. A avea nouă vieți (sau suflete) = a fi foarte rezistent. A avea nouă băieri la pungă = a fi foarte zgîrcit. (Ducă-se, du-te etc. sau te duci etc.) opt (și) cu a brînzei nouă v. brînză. (Peste) nouă mări și nouă țări = foarte departe. Și merg ei și merg cale lungă să le-ajungă, trecînd peste nouă mări, peste nouă țări. CREANGĂ, P. 207. Vestea frumuseții tale a trecut peste nouă mări și nouă țări. ALECSANDRI, T. I 412. Om ca badea nu se vede... Poți să cauți nouă mări, Nouă mări și nouă țări! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 19. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Pagina nouă. ▭ La nouă ore bricul Mircea va părăsi portul Sulina, ieșind în larg. BART, S. M. 13. ◊ (Substantivat) Un nouă arab.

NOUĂ¹ num. card. 1) Opt plus unu. ~ cărți. ◊ Peste ~ mări și ~ țări foarte departe. A avea ~ vieți (sau suflete) a fi foarte rezistent. 2) (cu valoare de num. ord.) Al nouălea, a noua. /<lat. novem

nouă num. număr nepereche ce vine imediat după opt; nouăzeci, de nouă ori zece. [Lat. NOVEM].

2) nóŭă num. cardinal (lat. nŏvem, vgr. ennéa, scr. navan, germ. neun, engl. nine; it. pg. nove, pv. nou, fr. neuf, sp. nueve). Număr fără soț între opt și zece. Al noŭălea: regimentu 9. S.m. Cifra noŭă: un noŭă, doĭ noŭă saŭ doĭ de noŭă, coada luĭ noŭă (9).

noao² nc vz nouă

nouă³ num. invar.; 9/IX

nouă¹ num.; 9/IX

nouă num.

nouă num. – Numărul de după opt. – Mr. noauă, nao, megl. noauă, nou. Lat. nǒvĕm (Pușcariu 1193; Candrea-Dens., 1249; REW 5968), cf. it., port. nove, prov. nou, fr. neuf, sp. nueve. – Der. nouăzeci, num. (de nouă ori zece).

nouă cu coada-n sus expr. (șc.) nota șase.

nouă cu talpă expr. nota doi.

nouă-ntors expr. (șc.) nota șase.