NUMĂRA, număr, vb. I. Tranz. și refl. 1. Tranz. A socoti câte unități sunt într-un șir, într-o serie, într-un grup etc.; a determina numărul de elemente dintr-o mulțime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui șir de obiecte etc.;p. ext. (pop.) a socoti, a calcula. ◊ Expr. A-i număra (cuiva) îmbucăturile (sau înghițiturile) = a ține cuiva socoteală de cât mânăncă, a da cuiva mâncarea cu zgârcenie. A număra pe degete = a fi în număr foarte redus. 2. Tranz. A enunța pe rând un șir de numere în ordine crescândă sau descrescândă. ◊ Expr. Până numeri la trei = imediat, într-o clipă. 3. Tranz. A da ceva cu număr, socotind; p. ext. a plăti (în bani). 4. Tranz. A considera, a pune ceva sau pe cineva în același număr, în același grup; a cuprinde, a îngloba, a reuni un anumit număr. ◊ Expr. A nu număra zile multe = a mai avea puțin de trăit. 5. Refl. A face parte din..., a intra în categoria..., a se socoti printre... – Lat. numerare.

număra¹ [At: PSALT. HUR. 17^v/6 / V: (reg) ~mera, an~, lu~ / Pzi: număr / E: ml numerare] 1 vt A socoti câte unități sunt într-un șir, într-o serie, într-un grup etc. 2 vt A determina numărul de elemente dintr-o mulțime. 3 vt A verifica numărul unui șir de obiecte. 4 vt (Îvp; pex) A calcula. 5 vt (Îe) A (putea) ~ (ceva) pe degete (sau pe o mână) Se spune pentru a arăta că e vorba de un număr foarte mic de obiecte sau de ființe. 6 vt (Îe) A ~ (cuiva) îmbucăturile (sau înghițiturile) A ține cuiva socoteală de cât mănâncă. 7 vt (Îae) A da cuiva mâncare cu zgârcenie, cu părere de rău. 8-9 vt (Îe) (A fi) slab (sau, irn, gras) de-i numeri coastele A fi foarte slab. 10 vt (Rar; îe) A ~ pașii cuiva A supraveghea pe cineva de aproape. 11 vt (Îe) A ~ pietrele (sau pavelele) A umbla fără treabă, fără rost. 12 vt A pune numerele¹ (1) la rând în ordinea lor crescătoare sau descrescătoare. 13 vt (Fam; îe) Până numeri (la) trei Într-o clipă. 14 vt (Îvp) A da ceva cu număr, socotind. 15-16 vt (Îvp; pex) A plăti (în bani). 17 vt (Îvp) A aplica o serie de lovituri. 18 vt (Înv) A enumera. 19 vt A îngloba un număr¹ (1) de... 20-21 vt (Pex) A dispune de un (mare) număr¹ (1) de... 22 vt (Îe) A nu ~ zile multe sau (rar) a ~ puțin A mai avea puțin de trăit. 23 vt (Îae) A trăi puțin. 24 vr A fi în număr¹ (1) de... Si: a se cifra. 25 vi (Reg) A conta. 26 vi (Reg) A valora. 27 vt (Înv) A crede. 28 vt A socoti printre... 29 vt A cuprinde în numărul¹ (1). 30-31 vtr (Udp „printre”) A (se) considera în aceeași categorie cu... Si: a (se) include.

număra² vt [At: COD. VOR. 56/23 / Pzi: număr / E: ml nominare] 1 (Îvp) A numi¹ (1). 2 (Înv) A citi.

NUMĂRA, număr, vb. I. Tranz. 1. A socoti câte unități sunt într-un șir, într-o serie, într-un grup etc.; a determina numărul de elemente dintr-o mulțime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui șir de obiecte etc.; p. ext. (pop.) a socoti, a calcula. ◊ Expr. A-i număra (cuiva) îmbucăturile (sau înghițiturile) = a ține cuiva socoteală de cât mănâncă, a da cuiva mâncarea cu zgârcenie. A număra pe degete = a fi în număr foarte redus. 2. A enunța pe rând un șir de numere în ordine crescândă sau descrescândă. ◊ Expr. până numeri la trei = imediat, într-o clipă. 3. A da ceva cu număr, socotind; p. ext. a plăti (în bani). 4. A considera, a pune ceva sau pe cineva în același număr, în același grup; a cuprinde, a îngloba, a reuni un anumit număr. ◊ Expr. A nu număra zile multe = a mai avea puțin de trăit. ♦ Refl. A face parte din..., a intra în categoria..., a se socoti printre... – Lat. numerare.

NUMĂRA, număr, vb. I. Tranz. 1. A socoti cîte unități sînt într-o cantitate dată sau cîte persoane sînt într-un grup; a determina numărul de elemente dintr-o mulțime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui șir de obiecte, ai unei serii de mișcări etc. Am numărat oile și Alexa Baciul le-a însemnat la răbuș. SADOVEANU, B. 59. Cînd pui capul tu pe pieptu-mi și bătăile îi numeri... Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. EMINESCU, O. I 82. Eu sînt tînăr încă: Pe douzeci de roze îmi număr anii mei! BOLINTINEANU, O. 4. ◊ Fig. Pînă la judecată bătaia e mai sfîntă!... Caporal, numără-i și ăstuia douăzeci și cinci. REBREANU, R. II 281. ◊ Expr. A-i număra (cuiva) bucăturile (sau înghițiturile) = a-i tot spune cuiva cît mănîncă, a nu-l lăsa să mănînce liniștit, a-i ține cuiva socoteală la mîncarea pe care i-o dai. (Intranz.) A număra puțin = a dura puțin, a trăi puțin, a fi efemer. Dar păstrăvul e prea trecător și numără puțin. SADOVEANU, N. F. 139. ◊ Refl. Toți se numărau, mirîndu-se că sînt atît de mulți. C. PETRESCU, C. V. 293. ◊ Refl. pas. Toamna se numără bobocii ( = la urmă se văd roadele unei activități). ♦ (Adesea folosit absolut) A înșira numere la rînd în ordinea lor crescîndă sau descrescîndă. El numără în gîndu-i și anii îi adună. EMINESCU, O. I 98. 2. A considera, a pune ceva sau pe cineva în același rînd, în același număr, în același grup; a cuprinde, a îngloba. Tu, autor al manualului de vînătoare, n-ai socotit de cuviință a număra și turturica printre păsările de vînat. ODOBESCU, S. III 37. ◊ Refl. Dă-mi voie dar să mă număr și eu de acum pintre prietenii d-tale. ALECSANDRI, T. I 67. 3. (Cu privire la o sumă de bani) A plăti, a da. Îi număra cîte douăzeci și cinci de lei pe lună.

A NUMĂRA număr tranz. 1) (lucruri, ființe etc.) A socoti pe rând, unul câte unul, determinând întreaga cantitate; a evalua numeric. ~ banii. ◊ A (putea) ~ (ceva) pe degete se spune despre obiecte sau despre ființe care sunt (foarte) puține la număr. Slab (sau gras) de-i numeri coastele se spune despre un om foarte slab. 2) (numerele) A înșira succesiv (de regulă, în ordine crescândă). ~ de la unu până la zece. 3) A considera ca făcând parte (dintr-un grup, dintr-o categorie etc.). 4) A face să figureze într-un total, într-o entitate; a include. /<lat. numerare

NUMĂRA vb. (Ban.) A citi. Numĕr. Numero. Lego. AC, 356. Etimologie: lat. nominare. Vezi și numărător.

numărà v. 1. a înșira numere: numără până la zece; 2. a pune în număr cu alții: numărați-mă printre amicii voștri. [Lat. NUMERARE].

anumăra vt vz număra

lumăra v vz număra

numera v vz număra¹

3) númăr, a -á v. tr. (lat. nómino, -áre, it. nominare, sard. l. lumerare, pv. nomnar, fr. nommer, cat. nomenar, sp. nombrar, pg. nomear. V. nume). Vechĭ azĭ. Meh. Numesc.

2) númăr, a -á v. tr. (lat. número, -áre, it. noverare, pv. cat. nombrar, fr. nombrer. Numerĭ, să numere). Verific pin numere cîțĭ saŭ cîte-s: a număra banĭ. Pun în număr, consider, socotesc: a număra pe cineva pintre amicĭ. Plătesc, daŭ: ĭ-am numărat 100 de francĭ. Am număru de, îs în etate de: România numără 20,000,000 de locuitorĭ, el număra 90 de anĭ. V. intr. Îs considerat, formez număr: această silabă nu numără (maĭ elegant: nu se numără, nu se socotește). – În Meh. lúmăr. În Munt. și înnúmăr.

număra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. număr, 2 sg. numeri, 3 numără; conj. prez. 1 sg. să număr, 3 să numere

număra (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. numeri, 3 numără

număra vb., ind. prez. 1 sg. număr, 3 sg. și pl. numără

NUMĂRA vb. v. achita, aprecia, boteza, calcula, chema, chibzui, considera, crede, denumi, enumera, găsi, gândi, intitula, înșira, înșirui, judeca, lichida, numi, onora, opina, plăti, porecli, socoti, spune, supranumi.

NUMĂRA vb. 1. (MAT.) a socoti, (prin Transilv.) a sămălui. (~ până la 10.) 2. v. cifra. 3. v. conține. 4. v. afla. 5. v. achita.

număra vb. v. ACHITA. APRECIA. BOTEZA. CALCULA. CHEMA. CHIBZUI. CONSIDERA. CREDE. DENUMI. ENUMERA. GĂSI. GÎNDI. INTITULA. ÎNȘIRA. ÎNȘIRUI. JUDECA. LICHIDA. NUMI. ONORA. OPINA. PLĂTI. PORECLI. SOCOTI. SPUNE. SUPRANUMI.

NUMĂRA vb. 1. (MAT.) a socoti, (prin Transilv.) a sămălui. (~ pînă la 10.) 2. a se cifra. (Se ~ cu zecile cei care...) 3. a conține, a cuprinde, a include, a se îngloba. (~ într-însa mai multe elemente.) 4. a se afla, a fi, a figura, a se găsi. (Se ~ printre invitați.)

anumăra, anumăr, v.t. A socoti, a număra: „Anumără și tu și vezi dac-am făcut bine socoteala” (Crâncău, 2013). – Din a- (protetic) + număra.

anumăra, anumăr, vb. tranz. – A socoti, a număra: „Anumără și tu și vezi dac-am făcut bine socoteala” (Crâncău, 2013; Tăuții Măgherăuș). – Din a protetic + număra (< lat. numerare „a număra, a socoti”).

Donec eris felix, multos numerabis amicos (lat. „Atîta vreme cît vei fi fericit, vei număra mulți amici”) – E un vers celebru din Ovidiu (Tristiile – I, 1, 39). Poetul, surghiunit de către împăratul roman Augustus, a ajuns la Tomis (Constanța de azi). Cînd s-a văzut părăsit de prieteni a făcut îndurerat reflecția de mai sus, care se citează de obicei împreună cu versul următor: Tempora si fuerint nubila, solus eris (Dar dacă cerul se acoperă de nori, vei rămîne singur). Prin cuvintele lui Ovidiu putem ilustra soarta unui om părăsit la nenorocire de toți cei care mișunau în jurul lui, atunci cînd el era bogat, glorios și puternic. LIT.

a-i număra cuiva bucățelele / îmbucăturile expr. (peior. – d. gazde, în raport cu oaspeții) a fi zgârcit cu tratația oferită unui musafir.

slab de-i numeri coastele expr. uscățiv, sfrijit.