12 definiții pentru năfrămioară
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- altele (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NĂFRĂMIOARĂ, năfrămioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui năframă; năfrămiță, năfrămuță. – Năframă + suf. -ioară.
năfrămioară sf [At: MAT. FOLK. I, 106 / V: maramioară, mărămioară / Pl: ~re / E: năframă + -ioară] 1-6 (Reg; șhp) Năframă (1-3) (mică) Si: (reg) năfrămea (1-6), năfrămiță (1-6), (Mar) năfrămucă (1-6), năfrămuță (1-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂFRĂMIOARĂ, năfrămioare, s. f. Diminutiv al lui năframă; năfrămiță, năfrămuță. – Năframă + suf. -ioară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
maramioară sf vz năfrămioară
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mărămioară sf vz năfrămioară
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
năfrămioară (reg.) (desp. nă-fră-mioa-) s. f., g.-d. art. năfrămioarei; pl. năfrămioare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
năfrămioară (rar) (nă-fră-mioa-) s. f., g.-d. art. năfrămioarei; pl. năfrămioare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
năfrămioară s. f. (sil. -fră-mioa-), g.-d. art. năfrămioarei; pl. năfrămioare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NĂFRĂMIOARĂ s. v. năfrămuță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
năfrămioară s. v. NĂFRĂMUȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MARAMIOARĂ s. f. v. năfrămioară.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRĂMIOÁRĂ s. f. v. năfrămioară.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: nă-fră-mioa-ră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
năfrămioară, năfrămioaresubstantiv feminin
etimologie:
- Năframă + -ioară. DEX '98 DEX '09