6 definiții pentru năpustit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NĂPUSTIT, -Ă, năpustiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Lăsat în părăsire; abandonat. – V. năpusti.
NĂPUSTIT, -Ă, năpustiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Lăsat în părăsire; abandonat. – V. năpusti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năpustit1 sn [At: ȚIPLEA, P. P. 113 / Pl: ~uri / E: năpusti] (Mar) Năvală (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năpustit2, ~ă a [At: MARCOVICI, D. 359/22 / Pl: ~iți, ~e / E: năpusti] 1 (Îrg) Trimis împotriva cuiva. 2 (Mar; Trs) Eliberat. 3 (Mar) Desfăcut. 4 (Rar) Copleșit. 5 (Îrg) Părăsit. 6 (Reg) Neglijat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂPUSTIT, -Ă, năpustiți, -te, adj. (Rar) Lăsat (fără ajutor), părăsit. Îmi apăru la lumina unui fulger o biserică veche, năpustită de ani de zile. GALACTION, O. I 80.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NĂPUSTIT adj. v. abandonat, părăsit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
năpustit adj. v. ABANDONAT. PĂRĂSIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
năpustit, năpustităadjectiv
-
- Îmi apăru la lumina unui fulger o biserică veche, năpustită de ani de zile. GALACTION, O. I 80. DLRLC
-
etimologie:
- năpusti DEX '98 DEX '09