13 definiții pentru oarecare (adj.)
din care- explicative (6)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OARECARE, oarecare, adj. pron. nehot., pron. nehot. I. Adj. pron. invar. 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape; oareșicare. ♦ Anumit. 2. Indiferent care; careva. 3. Fără importanță, neînsemnat; care nu iese din comun. II. Pron. (Înv. și reg.) Cineva, unul; careva. – Oare + care.
oarecare [At: COD. VOR. 28/1 / V: (înv) or~ / A și: (reg) oare~ / Pl: (înv) ~și, (asr) ~ri / G-D: ~cărui(a), ~cărei(a), ~căror(a) / E: oare1 + care] 1 pnh (Îrg) Cineva. 2 pnh (Îrg) Careva. 3 pnh (Îrg) Câtva. 4 pnh (Îvr) Oricare. 5 anh Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape Si: (îrg) oarece (4). 6 anh Anumit. 7 anh (Înv; lpl) Câțiva. 8 anh Indiferent care. 9 anh Lipsit de importanță Si: neînsemnat. 10 anh Care nu iese din comun Si: obișnuit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OARECARE, oarecare, adj. nehot., pron. nehot. I. Adj. nehot. 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape; oareșicare. ♦ Anumit. 2. Indiferent care; careva. 3. Fără importanță, neînsemnat; care nu iese din comun. II. Pron. nehot. (Înv. și reg.) Cineva, unul; careva. – Oare + care.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OARECARE adj. nehot. 1. Anumit. Simeon privea cu oarecare mirare la supunerea lui. Mihu. SADOVEANU, O. VII 121 Ana vorbea cu autoritate și cu oarecare dispreț. C. PETRESCU, C. V. 231. Cu toate astea, chiar fără permisiunea ta, eu te. voi urma. la o distanță oarecare! REBREANU, R. 11 229. 2. Indiferent care, careva. Dacă nu ne-am fi-ntîlnit (Absolut din întîmplare) Tu pe altul oarecare Tot așa l-ai fi iubit. TOPÎRCEANU, M. 58. 3. Neînsemnat, fără importanță; ceva. Înlăuntru, oarecare frămîntare și neorînduială. SADOVEANU, A. L. 184. În vremea ei, atunci, întîmplarea a fost oarecare. id. O. V 92. ◊ (Substantivat) Prietenul meu nu e un oarecare. – Variantă: oareșicare (pronunțat oa-reși-) adj. nehot.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
orecare pnh, anh vz oarecare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OAREȘICARE adj. nehot. v. oarecare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
oarecare1 adj. pr. invar. (femei ~)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oarecare1 adj. pr. invar.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oarecare adj. m., f. oarecare; pl. m. și f. oarecare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oarecare (sg. și pl., m. și f.)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
oarecare m. și f., oarecărui gen. m., oarecărei gen. f.; oarecare pl. m. și f. (oarecare femei), oarecăror gen. pl. m. și f.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OARECARE pron., adj. 1. pron. careva, cineva, unul, vreunul, (pop.) cinevașilea, (înv. și reg.) oarecine, oareșicine, (înv.) cinevași, neștine. (~ dintre ei a întârziat.) 2. adj. vreun, (prin Transilv.) atare. (~ om.) 3. adj. obișnuit. (Un individ ~.) 4. adj. neînsemnat, (livr.) insignifiant. (Un ziar ~.) 5. adj. câtva, nițel, puțin. (~ vreme a stat în casă.) 6. adj. ceva, câtva, oareșicare, (înv. și reg.) cevași, cevașilea, oarecât, oarecâtva, oareșice. (Are ~ treabă acolo.) 7. adj. anumit, (înv.) oarecine. (Vorbea cu un ~ dispreț.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OARECARE pron., adj. 1. pron. careva, cineva, unul, vreunul, (pop.) cinevașilea, (înv. și reg.) oarecine, oareșicine, (înv.) cinevași, neștine. (~ dintre ei a întîrziat.) 2. adj. vreun, (prin Transilv.) atare. (~ om.) 3. adj. obișnuit. (Un individ ~.) 4. adj. neînsemnat, (livr.) insignifiant. (Un ziar ~.) 5. adj. cîtva, nițel, puțin. (~ vreme a stat în casă.) 6. adj. ceva, cîtva, oareșicare, (înv. și reg.) cevași, cevașilea, oarecît, oarecîtva, oareșice. (Are ~ treabă acolo.) 7. adj. anumit, (înv.) oarecine. (Vorbea cu un ~ dispreț.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oarecareadjectiv pronominal
- 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape. DEX '09 DEX '98sinonime: oareșicare
- 1.1. Anumit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: anumit
- Simeon privea cu oarecare mirare la supunerea lui Mihu. SADOVEANU, O. VII 121. DLRLC
- Ana vorbea cu autoritate și cu oarecare dispreț. C. PETRESCU, C. V. 231. DLRLC
- Cu toate astea, chiar fără permisiunea ta, eu te voi urma la o distanță oarecare! REBREANU, R. 11 229. DLRLC
-
-
- 2. Indiferent care. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: careva
- Dacă nu ne-am fi-ntîlnit (Absolut din întîmplare) Tu pe altul oarecare Tot așa l-ai fi iubit. TOPÎRCEANU, M. 58. DLRLC
-
- 3. Fără importanță; care nu iese din comun. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ceva neînsemnat
- Înlăuntru, oarecare frămîntare și neorînduială. SADOVEANU, A. L. 184. DLRLC
- În vremea ei, atunci, întîmplarea a fost oarecare. SADOVEANU, O. V 92. DLRLC
- Prietenul meu nu e un oarecare. DLRLC
-
etimologie:
- Oare + care DEX '98 DEX '09