opțiuni
  • info

16 definiții pentru oblicitate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBLICITATE s. f. Proprietate a unei linii sau a unei suprafețe de a fi înclinată față de o altă linie sau suprafață; poziție oblică. – Din fr. oblicité.

OBLICITATE s. f. Proprietate a unei linii sau a unei suprafețe de a fi înclinată față de o altă linie sau suprafață; poziție oblică. – Din fr. oblicité.

oblicitate sf [At: NEGULICI / V: (iuz) ~icuitate, ~cvitate / Pl: (rar) ~tăți / E: fr obliquité] 1 Înclinare față de o dreaptă sau față de un plan. 2 Poziție oblică (1).

OBLICITATE s. f. Proprietatea unei drepte de a fi oblică față de o dreaptă sau un plan; poziție oblică.

OBLICITATE s.f. Poziție oblică. ◊ Oblicitatea eclipticii = unghiul de înclinație a eclipticii față de planul ecuatorului ceresc. [Cf. fr. obliquité].

OBLICITATE s. f. însușirea de a fi oblic; poziție oblică. ♦ (astr.) ~a eclipticii = unghiul de înclinație a eclipticii, de aproximativ 23°27’, față de planul ecuatorului ceresc. ◊ (mat.) relație de poziție a două drepte sau planuri, caracterizată prin unghiul lor. (< fr. obliquité)

OBLICITATE f. Caracter oblic. [Sil. -bli-] /<fr. obliguité

oblicitate f. pozițiune oblică: oblicitatea eclipticei.

*oblicitáte f. (d. oblic; lat. obliquitas, -átis. P. formă, cp. cu antichitate). Calitatea de a fi oblic: oblicitatea maĭ mare saŭ maĭ mică a razelor soareluĭ pe pămînt produce anotimpurile. Astr. Oblicitatea eclipticiĭ, unghĭ de vre-o 23°,28’ pe care ecliptica-l face cu ecŭatoru.

oblicuitate sf vz oblicitate

oblicvitate sf vz oblicitate

OBLICVITATE s.f. (Liv.) Oblicitate. [Cf. fr. obliquité, lat. obliquitas].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oblicitate (desp. o-bli-) s. f., g.-d. art. oblicității

oblicitate (o-bli-) s. f., g.-d. art. oblicității

oblicitate s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. oblicității

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBLICITATE s. (înv.) piezișitate. (~ unui obiect.)

OBLICITATE s. (înv.) piezișitate. (~ unui obiect.)

Intrare: oblicitate
  • silabație: o-bli- info
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oblicitate
  • oblicitatea
plural — —
genitiv-dativ singular
  • oblicități
  • oblicității
plural — —
vocativ singular —
plural —
oblicvitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oblicvitate
  • oblicvitatea
plural — —
genitiv-dativ singular
  • oblicvități
  • oblicvității
plural — —
vocativ singular —
plural —
oblicuitate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oblicitatesubstantiv feminin

  • 1. Proprietate a unei linii sau a unei suprafețe de a fi înclinată față de o altă linie sau suprafață; poziție oblică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: piezișitate
    • 1.1. Oblicitatea eclipticii = unghiul de înclinație a eclipticii, de aproximativ 23°27’, față de planul ecuatorului ceresc. DN
    • 1.2. matematică Relație de poziție a două drepte sau planuri, caracterizată prin unghiul lor. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.