12 definiții pentru ocupare
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OCUPARE, ocupări, s. f. Acțiunea de a (se) ocupa și rezultatul ei. – V. ocupa.
OCUPARE, ocupări, s. f. Acțiunea de a (se) ocupa și rezultatul ei. – V. ocupa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
ocupare sf [At: POLIZU / Pl: ~pări / E: ocupa] 1 Cucerire. 2 Deținere a unui loc, a unui spațiu. 3 (Înv) Ocupație (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OCUPARE s. f. Acțiunea de a (se) ocupa; (învechit) ocupație; preocupare. Necazurile ce am nu-mi lasă capul liber pentru ocupări literare. ALECSANDRI, S. 116. Chiar astăzi ocuparea sa este de a vizita școala publică și spitalul. NEGRUZZI, S. I 313.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OCUPARE s.f. Acțiunea de a ocupa și rezultatul ei; luare în stăpînire. [< ocupa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*ocupațiúne f. (lat. occupátio, -ónis). Lucru, muncă, treabă, îndeletnicire: a avea multe ocupațiunĭ, ocupațiunea depărtează plictiseala. Acțiunea de a te face stăpîn pe, de a te stabili în: ultima ocupațiune rusească în România a durat de la 1828 pînă la 1834. – Și -áție și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ocupare s. f., g.-d. art. ocupării; pl. ocupări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ocupare s. f., g.-d. art. ocupării; pl. ocupări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ocupare s. f., g.-d. art. ocupării; pl. ocupări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OCUPARE s. 1. v. cucerire. 2. v. subjugare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OCUPARE s. v. activitate, îndeletnicire, lucru, muncă, ocupație, preocupare, treabă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OCUPARE s. 1. cucerire, luare, ocupație, (franțuzism înv.) conchetă. (~ Griviței.) 2. cucerire, subjugare, supunere. (~ Galiei.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ocupare s. v. ACTIVITATE. ÎNDELETNICIRE. LUCRU. MUNCĂ. OCUPAȚIE. PREOCUPARE. TREABĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ocupare, ocupărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) ocupa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: ocupație preocupare
- Necazurile ce am nu-mi lasă capul liber pentru ocupări literare. ALECSANDRI, S. 116. DLRLC
- Chiar astăzi ocuparea sa este de a vizita școala publică și spitalul. NEGRUZZI, S. I 313. DLRLC
-
etimologie:
- ocupa DEX '09 DEX '98 DN