opțiuni
  • info

8 definiții pentru opunere

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPUNERE, opuneri, s. f. Acțiunea de a (se) opune și rezultatul ei; punere față în față; împotrivire, stăvilire, zădărnicire; p. ext. opoziție. – V. opune.

OPUNERE, opuneri, s. f. Acțiunea de a (se) opune și rezultatul ei; punere față în față; împotrivire, stăvilire, zădărnicire; p. ext. opoziție. – V. opune.

opunere sf [At: MAIOR, T. 192/21 / Pl: ~ri / E: opune] 1 Opoziție (1). 2 Împotrivire. 3 (Rar; îlav) În ~ cu În opoziție cu...

OPUNERE, opuneri, s. f. Acțiunea de a (se) opune; punere față în față; împotrivire, stăvilire, zădărnicire; p. ext. opoziție. Mulțimea-i deschidea drum fără opunere. VORNIC, P. 218.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

opunere s. f., g.-d. art. opunerii; pl. opuneri

opunere s. f., g.-d. art. opunerii; pl. opuneri

opunere s. f. punere

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OPUNERE s. v. împotrivire.

OPUNERE s. împotrivire, opoziție, rezistență, (înv.) împoncișare, împotriveală, potrivire, potrivnicie, pricinuire. (A întîmpinat o dîrză ~.)

Intrare: opunere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opunere
  • opunerea
plural
  • opuneri
  • opunerile
genitiv-dativ singular
  • opuneri
  • opunerii
plural
  • opuneri
  • opunerilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

opunere, opunerisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi opune DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.