dexonline

info

21 de definiții pentru orbecăi

din care

explicative (14)
morfologice (5)
relaționale (2)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORBECĂI, orbecăi, vb. IV. Intranz. A umbla (încoace și încolo) pipăind și rătăcind (ca orbul²) prin întuneric; a dibui, a bâjbâi, a orbeca. [Prez. ind. și: orbecăiesc. – Var.: orbăcăi vb. IV] – Orbeca + suf. -ăi.

orbecăi vi [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 213^v/11 / V: (înv) ~ăni, (pop) ~băcăi, (reg) horbăc~, horboc~, obărc~, obârcui^[1], ~bocăi / Pzi: ~esc și orbecăi / E: orbeca + -ăi] A merge nesigur, pipăind lucrurile din jur Si: a bâjbâi, a dibui, (îvr) a orbeca, (reg) a horhăi. corectat(ă)

În original, fără accent — LauraGellner

ORBECĂI, orbecăiesc, vb. IV. Intranz. A umbla (încoace și în colo) pipăind și rătăcind (ca orbul²) prin întuneric; a dibui, a bâjbâi, a orbeca. [Prez. ind. și: orbecăi. – Var.: orbăcăi vb. IV] – Orbeca + suf. -ăi.

ORBECĂI, orbecăiesc și orbecăi, vb. IV. Intranz. A umbla încoace și încolo pipăind și rătăcind (ca orbii) prin întuneric, a dibui, a bîjbîi. Și-și închipui cum, la ceasul acela, milioane de oameni orbecăiesc prin noroaie grele. CAMILAR, N. I 63. Mergind să orbecăie în tenebrele cartierelor mărginașe. C. PETRESCU, C. V. 280. Tainiți încilcite te scoboară în adîncimile întunecoase ale muntelui, în care înaintezi orbecăind și de la. o vreme pășești tot mai încet, tot mai cu grijă. VLAHUȚĂ, O. A. II 137. – Variante: orbăcăi (POPA, V. 83, ISPIRESCU, L. 59, POPESCU, B. II 31) vb. IV, orbeca (SBIERA, P. 258) vb. I.

A ORBECĂI ~iesc intranz. A umbla dintr-o parte în alta, rătăcind prin întuneric, pipăind ca un orb. /a orbeca + suf. ~ăi

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

ORBĂCĂI vb. IV v. orbecăi.

obârcui v vz orbecăi

orbăcăi v vz orbecăi

orbecăni v vz orbecăi

orbocăi v vz orbecăi^[1]

În original, greșit tipărit: vz orbecai — LauraGellner

ORBECA vb. I v. orbecăi.

orbăcăì v. a umbla pipăind: orbăcăi prin pădure ISP. [V. orbecà].

obîrcuĭ și -ĭésc v. intr. (vsl. *o-brŭkati = *brŭkati. V. bîrcîĭ). Buc. Horhăĭ, bojbăĭ, rătăcesc pe drum neștiut orĭ pin întuneric. – Și orbîcîĭ (Olt. ArhO. 1928, 157), (h)orbócăĭ, (h)orbăcăĭ (Munt.), obercăĭ saŭ -ĭésc, orbecăĭesc (Cant.) și urbúguĭ (Serbia). Forma a orbecá (oarbec saŭ orbec), dată de uniĭ, îmi pare fabricată ca să susțină etim. orb. V. díbuĭ.

orbăcăĭ și orbécăĭ saŭ -ĭésc, V. obîrcîĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orbecăi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. orbecăi/orbecăiesc^[1], 2 sg. orbecăi/orbecăiești, 3 sg. orbecăie/orbecăiește, 3 pl. orbecăie/orbecăiesc, imperf. 1 orbecăiam; conj. prez. 1 sg. să orbecăi/să orbecăiesc, 3 să orbecăie/să orbecăiască

Cele două variante au aproximativ acceași pondere. — Anonim

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

!orbecăi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. orbecăie/orbecăiește, imperf. 3 sg. orbecăia; conj. prez. 3 să orbecăie/să orbecăiască

orbecăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbecăiesc, imperf. 3 sg. orbecăia; conj. prez. 3 sg. și pl. orbecăiască

orbecăi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbecăiesc, conj. orbecăiască)

orbecăesc, -ăiască 3 conj., -ăiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORBECĂI vb. v. bâjbâi.

ORBECĂI vb. a bîjbîi, a dibui, a pipăi, (înv. și reg.) a orbeca, (reg.) a horhăi, a moșcoti. (A ~ prin întuneric.)

Intrare: orbecăi

orbecăi¹ (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (V343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) orbecăi	orbecăire	orbecăit orbecăitu‑	orbecăind orbecăindu‑	singular	plural
		(a) orbecăi	orbecăire	orbecăit orbecăitu‑	orbecăind orbecăindu‑	orbecăie	orbecăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	orbecăi	(să) orbecăi	orbecăiam	orbecăii	orbecăisem
	a II-a (tu)	orbecăi	(să) orbecăi	orbecăiai	orbecăiși	orbecăiseși
	a III-a (el, ea)	orbecăie	(să) orbecăie	orbecăia	orbecăi	orbecăise
plural	I (noi)	orbecăim	(să) orbecăim	orbecăiam	orbecăirăm	orbecăiserăm orbecăisem
	a II-a (voi)	orbecăiți	(să) orbecăiți	orbecăiați	orbecăirăți	orbecăiserăți orbecăiseți
	a III-a (ei, ele)	orbecăie	(să) orbecăie	orbecăiau	orbecăiră	orbecăiseră

orbecăi² (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (V408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) orbecăi	orbecăire	orbecăit orbecăitu‑	orbecăind orbecăindu‑	singular	plural
		(a) orbecăi	orbecăire	orbecăit orbecăitu‑	orbecăind orbecăindu‑	orbecăiește	orbecăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	orbecăiesc	(să) orbecăiesc	orbecăiam	orbecăii	orbecăisem
	a II-a (tu)	orbecăiești	(să) orbecăiești	orbecăiai	orbecăiși	orbecăiseși
	a III-a (el, ea)	orbecăiește	(să) orbecăiască	orbecăia	orbecăi	orbecăise
plural	I (noi)	orbecăim	(să) orbecăim	orbecăiam	orbecăirăm	orbecăiserăm orbecăisem
	a II-a (voi)	orbecăiți	(să) orbecăiți	orbecăiați	orbecăirăți	orbecăiserăți orbecăiseți
	a III-a (ei, ele)	orbecăiesc	(să) orbecăiască	orbecăiau	orbecăiră	orbecăiseră

orbăcăi¹ (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (V343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) orbăcăi	orbăcăire	orbăcăit orbăcăitu‑	orbăcăind orbăcăindu‑	singular	plural
		(a) orbăcăi	orbăcăire	orbăcăit orbăcăitu‑	orbăcăind orbăcăindu‑	orbăcăie	orbăcăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	orbăcăi	(să) orbăcăi	orbăcăiam	orbăcăii	orbăcăisem
	a II-a (tu)	orbăcăi	(să) orbăcăi	orbăcăiai	orbăcăiși	orbăcăiseși
	a III-a (el, ea)	orbăcăie	(să) orbăcăie	orbăcăia	orbăcăi	orbăcăise
plural	I (noi)	orbăcăim	(să) orbăcăim	orbăcăiam	orbăcăirăm	orbăcăiserăm orbăcăisem
	a II-a (voi)	orbăcăiți	(să) orbăcăiți	orbăcăiați	orbăcăirăți	orbăcăiserăți orbăcăiseți
	a III-a (ei, ele)	orbăcăie	(să) orbăcăie	orbăcăiau	orbăcăiră	orbăcăiseră

orbăcăi² (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (V408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) orbăcăi	orbăcăire	orbăcăit orbăcăitu‑	orbăcăind orbăcăindu‑	singular	plural
		(a) orbăcăi	orbăcăire	orbăcăit orbăcăitu‑	orbăcăind orbăcăindu‑	orbăcăiește	orbăcăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	orbăcăiesc	(să) orbăcăiesc	orbăcăiam	orbăcăii	orbăcăisem
	a II-a (tu)	orbăcăiești	(să) orbăcăiești	orbăcăiai	orbăcăiși	orbăcăiseși
	a III-a (el, ea)	orbăcăiește	(să) orbăcăiască	orbăcăia	orbăcăi	orbăcăise
plural	I (noi)	orbăcăim	(să) orbăcăim	orbăcăiam	orbăcăirăm	orbăcăiserăm orbăcăisem
	a II-a (voi)	orbăcăiți	(să) orbăcăiți	orbăcăiați	orbăcăirăți	orbăcăiserăți orbăcăiseți
	a III-a (ei, ele)	orbăcăiesc	(să) orbăcăiască	orbăcăiau	orbăcăiră	orbăcăiseră

orbocăi

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

orbecăni

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

orbeca verb grupa I conjugarea I intranzitiv

verb (V14)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) orbeca	orbecare	orbecat orbecatu‑	orbecând orbecându‑	singular	plural
		(a) orbeca	orbecare	orbecat orbecatu‑	orbecând orbecându‑	orbecă	orbecați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	orbec	(să) orbec	orbecam	orbecai	orbecasem
	a II-a (tu)	orbeci	(să) orbeci	orbecai	orbecași	orbecaseși
	a III-a (el, ea)	orbecă	(să) orbece	orbeca	orbecă	orbecase
plural	I (noi)	orbecăm	(să) orbecăm	orbecam	orbecarăm	orbecaserăm orbecasem
	a II-a (voi)	orbecați	(să) orbecați	orbecați	orbecarăți	orbecaserăți orbecaseți
	a III-a (ei, ele)	orbecă	(să) orbece	orbecau	orbecară	orbecaseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

orbecăi, orbecăi / orbecăi, orbecăiescverb

1. A umbla (încoace și încolo) pipăind și rătăcind (ca orbul²) prin întuneric. DEX '09 DLRLC

sinonime: bâjbâi dibui orbeca
- format_quote Și-și închipui cum, la ceasul acela, milioane de oameni orbecăiesc prin noroaie grele. CAMILAR, N. I 63. DLRLC
- format_quote Mergînd să orbecăie în tenebrele cartierelor mărginașe. C. PETRESCU, C. V. 280. DLRLC
- format_quote Tainiți încîlcite te scoboară în adîncimile întunecoase ale muntelui, în care înaintezi orbecăind și de la o vreme pășești tot mai încet, tot mai cu grijă. VLAHUȚĂ, O. A. II 137. DLRLC

etimologie:

Orbeca + -ăi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.