15 definiții pentru oribil
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ORIBIL, -Ă, oribili, -e, adj. Care inspiră oroare, dezgust; foarte urât, îngrozitor, hidos, groaznic. – Din fr. horrible, lat. horribilis.
ORIBIL, -Ă, oribili, -e, adj. Care inspiră oroare, dezgust; foarte urât, îngrozitor, hidos, groaznic. – Din fr. horrible, lat. horribilis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
oribil, ~ă a [At: HELIADE, D. J. 123/19 / V: (înv) ~le / S și: orri / Pl: ~i, ~e / E: fr horrible, lat horribilis] 1 Foarte urât. 2 Care inspiră oroare Si: groaznic, hidos, îngrozitor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORIBIL, -Ă, oribili, -e, adj. Care inspiră oroare, dezgust, silă; foarte urît, groaznic, înspăimîntător, îngrozitor. E oribil ceea ce spui. CAMIL PETRESCU, T. II 160. Vederile-mi senine Zăreau... Un șir de viermi oribili cu corpul cenușiu. MACEDONSKI, O. I 50. Aceeași privire groaznică și nici un cuvînt, apoi un rîs hidos, oribil. VLAHUȚĂ, O. A. III 100. ◊ (Adverbial) Cu greutate s-au putut reconstitui incomplet trei trupuri diforme, oribil sfîșiate. BART, S. M. 75.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ORIBIL, -Ă adj. Care inspiră oroare, dezgust; groaznic, îngrozitor; dezgustător. [Cf. lat. horibilis, it. orribile, fr. horrible].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORIBIL, -Ă adj. care inspiră oroare; groaznic, dezgustător. (< fr. horrible, lat. horribilis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ORIBIL ~ă (~i, ~e) Care produce oroare; plin de oroare sau dezgust; abominabil. Crimă ~ă. Strigăt ~. /<fr. horrible, lat. horribilis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oribil a. și adv. groaznic.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*oríbil, -ă adj. (lat. horribilis. V. oroare și oripilant). Groaznic, care inspiră oroare: crimă oribilă. Timp oribil, foarte răŭ. Ger oribil, mare ger. Poeziĭ oribile, foarte proaste. Adv. În mod oribil: a picta oribil.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oribile a vz oribil
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
oribil adj. m., pl. oribili; f. oribilă, pl. oribile
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oribil adj. m., pl. oribili; f. oribilă, pl. oribile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oribil adj. m., pl. oribili; f. sg. oribilă, pl. oribile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ORIBIL adj. 1. v. dezgustător. 2. dezgustător, grețos, scârbos, sinistru. (Un rânjet ~.) 3. dezgustător, infect, respingător, scârbos, spurcat, (pop.) scârnav. (Ce caracter ~!; ~ treabă!) 4. v. groaznic. 5. dezgustător, monstruos, odios, respingător, (livr.) abominabil. (Faptă ~.) 6. v. groaznic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ORIBIL adj. 1. dezgustător, dizgrațios, grețos, hidos, respingător, scîrbos, (livr.) imund, (reg.) mîrșav, (fam. fig.) borît. (~ la înfățișare.) 2. dezgustător, grețos, scîrbos, sinistru. (Un rînjet ~.) 3. dezgustător, infect, respingător, scîrbos. (Ce caracter ~!) 4. groaznic, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, (înv. și pop.) spăimîntător, (pop.) spăimos, (înv.) spăimîntos. (S-a întîmplat un lucru ~.) 5. dezgustător, monstruos, odios, respingător, (livr.) abominabil. (Faptă ~.) 6. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, macabru, monstruos, sîngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Oribil ≠ frumos
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
oribil, oribilăadjectiv
- 1. Care inspiră oroare, dezgust; foarte urât. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: abominabil dezgustător groaznic hidos îngrozitor înspăimântător antonime: frumos
- E oribil ceea ce spui. CAMIL PETRESCU, T. II 160. DLRLC
- Vederile-mi senine Zăreau... Un șir de viermi oribili cu corpul cenușiu. MACEDONSKI, O. I 50. DLRLC
- Aceeași privire groaznică și nici un cuvînt, apoi un rîs hidos, oribil. VLAHUȚĂ, O. A. III 100. DLRLC
- Cu greutate s-au putut reconstitui incomplet trei trupuri diforme, oribil sfîșiate. BART, S. M. 75. DLRLC
-
etimologie:
- horrible DEX '09 DEX '98 DN
- horribilis DEX '09 DEX '98 DN