ORT¹, orți, s. m. (Înv. și pop.) Monedă de argint de valoare mică, reprezentând a patra parte dintr-un leu vechi (sau dintr-un taler). ◊ Ortul starostesc (sau vătășesc) = taxă specială în Moldova (sau, respectiv, în Țara Românească) plătită unui staroste pentru vinul adus la vânzare în târguri. ◊ Expr. (Fam.) A(-și) da ortul popii = a muri. Tot doi bani (sau lei) și un ort = totuna, la fel de neînsemnat. – Din pol. ort, germ. Ort.

ort¹ [At: M. COSTIN, O. 257 / V: (îrg) ord / Pl: (1-8) orți, (6-7) ~uri / E: pn ort, ger Ort] 1 sm (Îvp) Monedă de valoare mică, reprezentând a patra parte dintr-un leu. 2 sm (Îvp; îe) Cot de un ~ și ață de un zlot Se spune atunci când cineva, după muncă multă, nu primește nici o recompensă. 3 sm (Fam; îe) A-(și) da ~tul popii A muri. 4 sm (Îvp; îe) Tot doi bani (sau lei) și un ~ Lucru obișnuit, fără importanță. 5 sm (Îae) Tot atât. 6 smn (Înv) A patra parte dintr-o sută Si: douăzeci și cinci. 7 smn (Trs; Olt) Douăzeci și cinci de fuioare legate împreună, după melițat. 8 sm (Îvr) Unitate de măsură a lungimii nedefinită mai îndeaproape.

ORT¹, orți, s. m. (Înv. și pop.) Monedă de valoare mică, reprezentând a patra parte dintr-un leu vechi (sau dintr-un taler). ◊ Ortul starostesc (sau vătășesc) = taxă specială în Moldova (sau, respectiv, în Țara Românească) plătită unui staroste pentru vinul adus la vânzare în târguri. ◊ Expr. (Fam.) A(-și) da ortul popii = a muri. Tot doi bani (sau lei) și un ort = totuna, la fel de neînsemnat. – Din pol. ort, germ. Ort.

ORT², orți, s. m. (Învechit și popular) Monedă mică valorînd a patra parte dintr-un leu vechi. Vine-o fată, pune ortul Mortului pe piept. COȘBUC, P. II 54. Taleri trei mii patru sute cincizeci și șapte ș-un ort. HASDEU, R. V. 63. Am băgat mîna pînă-n cot Și n-am găsit nici un ort. TEODORESCU, P. P. 130. ◊ Expr. (Familiar) A da ortul popii = a muri. Azi noapte, cu luna și plopii Opt bolnavi au dat ortul popii. ARGHEZI, V. 183. De foame nu dau popii ortul Eu iarna singură-mi țes tortul. COȘBUC, P. I 128. Și-n urmă, dînd ortul popei, o voi duce și-n mormînt. HASDEU, R. V. 116.

ORT orți m. înv. Monedă măruntă egală cu un sfert de leu vechi cu circulație și în Țara Moldovei. ◊ ~ul strămoșesc (sau vătășesc) taxă specială stabilită de staroste pentru vânzarea vinului. Tot doi bani și un ~ la fel de neînsemnat. A(-și) da ~ul popii a muri; a deceda. /<pol. ort, germ. Ort

ort m. a patra parte dintr’un leu vechiu, adică zece parale: a da ortul popii, a muri (aluziune la paraua de argint ce se pune mortului în degetul cel mic dela mâna dreaptă, ca s’aibă cu ce plăti spre a trece vămile văzduhului). [Sas. ORT].

ort m. (sas. ort, sfert de monetă; ung. pol. rut. ort). Vechĭ. Un sfert de leŭ, adică zece parale (ceĭa ce diferea după cum eraŭ leiĭ turceștĭ orĭ nemțeștĭ): la 1715 un ort valora în Moldova o vadră de vin (Ĭorga, Negoț. 221). Azĭ. Fam. A da ortu popiĭ, a muri. Trans. Arg. Legătură de 25 de fuĭoare (un sfert de sută) orĭ de 25 de păstrăvĭ. V. mangîr.

ord² smn vz ort¹

ort² (monedă) (înv., pop.) s. m., pl. orți

ort¹ (monedă) (înv., pop.) s. m., pl. orți

ort (monedă) s. m., pl. orți

ort (orți), s. m. – Ban, mai ales cu privire la monede vechi. Germ. Ort (Tiktin; Borcea 200), cf. mag., pol. ort (Gáldi, Dict., 180).

Ortul popii – Ortul, o monedă veche în valoare de zece parale, era pe vremuri plata obișnuită pentru slujba religioasă la o înmormintare. De aceea „a da ortul popii” a ajuns să însemne: a-și da sfîrșitul. IST.

a da ortul popii expr. a muri.

să moară Bibi / mama / ortu’ expr. (vulg.) folosită pentru a convinge un interlocutor de adevărul unei afirmații anterioare.