opțiuni
  • info

4 definiții pentru ortăcire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORTĂCI, ortăcesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A lega tovărășie cu cineva; a se întovărăși, a se asocia. – Din ortac.

A SE ORTĂCI mă ~esc intranz. reg. 1) A deveni ortac; a stabili relații de ortăcie; a se întovărăși; a se asocia. 2) A fi în relații de ortăcie (unul cu altul). /Din ortac

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ortăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ortăcesc, imperf. 3 sg. ortăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. ortăcească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORTĂCI vb. v. asocia, grupa, împrieteni, însoți, întovărăși, uni.

Intrare: ortăcire
ortăcire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ortăcire
  • ortăcirea
plural
  • ortăciri
  • ortăcirile
genitiv-dativ singular
  • ortăciri
  • ortăcirii
plural
  • ortăciri
  • ortăcirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ortăci, ortăcescverb

  • 1. regional A lega tovărășie cu cineva; a se întovărăși, a se asocia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: asocia întovărăși
    • format_quote Măi, tu, Gruie, fiul meu, Nu-mi place năravul tău, Cu bețivi te ortăcești Și capu-ți primejduiești. ANT. LIT. POP. I 321. DLRLC
etimologie:
  • ortac DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.